My Unspeakable Loss: Memoriile unei mame biologice despre secretul adopției

Recenzii ale cititorilor

Cartea „My Unspeakable Loss, a Birthmother's Memoir about Adoption Secrecy” de Alicia Kay Lanier este o carte de memorii profund emoționantă și sinceră care relatează experiențele autoarei în calitate de mamă naturală. Cartea explorează teme precum pierderea, presiunile societății și căutarea reunificării cu copiii ei. Narațiunea este lăudată pentru autenticitatea sa, imaginile bogate și povestirea sinceră.

⬤ Narațiune bine scrisă și captivantă
⬤ evocă emoții puternice
⬤ perspicace cu privire la provocările cu care se confruntă mamele biologice
⬤ oferă o perspectivă crudă și autentică asupra secretului adopției
⬤ portretizează în mod eficient călătoria autoarei de pierdere și reunire
⬤ oferă perspective educative pentru cei din triada adopției
⬤ include descrieri bogate ale vieții și decorurilor ei.

Poate evoca răspunsuri emoționale intense care ar putea fi dificile pentru unii cititori; conținutul poate fi greu pentru cei care nu sunt familiarizați cu luptele adopției și ale pierderii.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

My Unspeakable Loss: A Birthmother's Memoir About Adoption Secrecy

Conținutul cărții:

În 1965, Alicia Kay Lanier își termină studiile universitare de jurnalism în Texas și începe o carieră interesantă ca reporter la un cotidian din alt stat. A fost crescută într-un cămin creștin și este încă virgină.

Alicia își găsește repede noul loc de muncă și prietenii la fel de palpitanți precum se aștepta. Dar, câteva luni mai târziu, Alicia descoperă că este însărcinată. Faptul că nu este căsătorită, combinat cu moartea recentă a unui părinte, o influențează să își dea copilul unor străini care vor să îl adopte.

Alicia păstrează acest copil secret față de familia și prietenii ei timp de peste două decenii. Alicia se căsătorește mai târziu și cuplul are alți copii. La mijlocul anilor '80, o serie de crize familiale amenință imaginea senină a familiei și căsnicia; autoarea spune: "Pentru familie și prietenii apropiați, viața mea la vârsta de 48 de ani arăta destul de bine: Căsătorie de lungă durată, fiice frumoase, carieră profesională, casă frumoasă.

Ceea ce nu puteau vedea era că mariajul era pe un teren șubred, fiicele mele erau în suferință, iar eu păstrasem un secret trist timp de peste două decenii." Saga Aliciei examinează rezolvarea multiplelor dileme familiale și încetarea păstrării secretului. Confruntându-se cu un sistem de adopție închis, care ascunde informații de la toate părțile implicate, Alicia și fiicele ei caută cu perseverență familia pierdută. Ceea ce se întâmplă în continuare are întorsături surprinzătoare și prezintă noi provocări pentru Alicia și copiii ei în ceea ce privește reunirea și reînnoirea relațiilor.

Acoperind mai multe decenii, această carte de memorii se bazează pe amintirile vii ale Aliciei, pe jurnalul său personal extins și pe scrisorile către familie. Este scrisă în stilul unui roman contemporan, cu flashback-uri la anii în care Alicia era o adolescentă din anii 1950 care învăța să se descurce cu sexul opus și cu intimitatea; viața ei ca reporter de ziar în Oklahoma și Texas; reflecții despre lunile în care a locuit într-un "cămin pentru mame necăsătorite"; meditație asupra rușinii și durerii resimțite de mamele biologice din epoca adopțiilor închise; și evoluția Aliciei în scriitoare și susținătoare a drepturilor persoanelor adoptate și a altor probleme.