Nebunia globală: Cum a pierdut Homo Sapiens contactul cu realitatea în timp ce transforma lumea

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare profundă și pătrunzătoare a situației actuale a omenirii, discutând necesitatea unei schimbări radicale de înțelegere în diverse domenii pentru a evita un potențial colaps. Ea combină teoriile complexe cu analiza politică, subliniind importanța reevaluării relației noastre cu natura și cu noi înșine. A fost lăudată pentru densitatea și profunzimea sa, deși unii cititori au considerat-o provocatoare.

Informativă și pătrunzătoare, provoacă gândirea convențională, încurajează interacțiunea prin luarea de notițe, bine scrisă, prezintă un amestec unic de teorie a complexității și analiză politică, explorează teme importante precum condiția umană și relația noastră cu natura.

Proză densă și complexă, unii cititori au considerat-o dificil de urmărit, ar putea beneficia de o structură mai clară sau de punctuație suplimentară și nu abordează în mod adecvat anumite critici referitoare la condiția umană.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Global Insanity: How Homo Sapiens Lost Touch with Reality While Transforming the World

Conținutul cărții:

Economia globală care susține lumea civilizată distruge biosfera. Ca urmare, civilizația, precum Titanicul, se află pe un curs de coliziune cu dezastrul.

Dar schimbarea cursului prin intermediul corpului politic pare să fie aproape imposibilă, având în vedere că o mare parte a populației trăiește în negare. De ce se întâmplă asta? Și cum am ajuns într-un asemenea impas? În acest eseu, biologii James Coffman și Donald Mikulecky susțin că modelul reducționist al lumii dezvoltat de civilizația occidentală reprezintă în mod eronat viața, subminându-ne capacitatea de a reglementa și de a ne adapta la transformarea antropogenă accelerată a lumii antrenată chiar de acest model. Este prezentată o viziune alternativă asupra lumii care ține seama mai bine atât de natura relațională a sistemelor vii, cât și de fenomenologia dezvoltării care constrânge evoluția acestora.

Dezvoltarea oricărui sistem complex consolidează dependențele specifice, eliminând în același timp alternativele, reducând diversitatea care oferă grade de libertate adaptativă: cu cât un sistem este mai dezvoltat, cu atât mai puțin potențial are de a-și schimba modul de a fi. Prin urmare, în evoluția vieții, majoritatea speciilor dispar.

Această perspectivă dezvăluie limitele pe care complexitatea le impune cunoașterii și tehnologiei, scoțând la iveală relația noastră disfuncțională cu lumea naturală și legătura tot mai fragilă cu realitatea. Concluzia inevitabilă este că, în lipsa unei metamorfoze culturale care să ne elibereze de cadrele mentale adânc înrădăcinate care ne-au făcut ceea ce suntem, dezvoltarea continuă a economiei globale va duce inexorabil la prăbușirea civilizației.