Neglected Skies: Decăderea puterii navale britanice în Orientul Îndepărtat, 1922-42

Recenzii ale cititorilor

Cartea discută luptele Marinei Regale și evoluțiile din aviația navală care au condus la cel de-al Doilea Război Mondial, concentrându-se în special pe conflictul cu forțele japoneze din Oceanul Indian de la începutul anului 1942. Deși oferă perspective bine documentate, suferă de probleme organizatorice și afirmații prea ambițioase despre războiul naval.

⬤ Bine documentată, acoperind o perioadă trecută cu vederea
⬤ oferă perspective și informații interesante cu privire la diverse evoluții navale din mai multe națiuni
⬤ conține o analiză amănunțită a deficiențelor Flotei Aeriene a Marinei Regale care au dus la inferioritatea acesteia
⬤ bună utilizare a fotografiilor.

⬤ Structură dezorganizată cu prezentare neclară a materialelor
⬤ analiză superficială a bătăliilor navale
⬤ importanță exagerată a Operațiunii C
⬤ necesită cunoștințe substanțiale de istorie a celui de-al Doilea Război Mondial pentru înțelegere
⬤ numeroase erori factuale și distorsiuni
⬤ lipsă de concentrare asupra subiectelor principale
⬤ hărți inadecvate
⬤ conținut speculativ considerat fantezie de unii recenzenți.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Neglected Skies: The Demise of British Naval Power in the Far East, 1922-42

Conținutul cărții:

Neglected Skies se folosește de o reconsiderare a confruntării dintre Flota de Est britanică și Prima Flotă Aeriană a Marinei Imperiale Japoneze în Oceanul Indian, în aprilie 1942, pentru a trage o concluzie mai amplă despre declinul puterii militare britanice în epocă. În această carte, Angus Britts explorează sfârșitul supremației navale britanice dintr-o perspectivă operațională.

Analizând în primul rând evoluția aviației navale britanice în perioada interbelică, precum și provocările cu care Marina Regală pe timp de pace a fost nevoită să se confrunte, se conturează o imagine a unei flote de luptă care a intrat în război în septembrie 1939, nepregătită pentru luptă. Examinând dezvoltarea primului grup de luptă cu portavioane de atac al Japoniei, Kido Butai, Britts trasează atât ascensiunea Japoniei ca putere în timp de război, cât și dispariția Marinei Regale.

Prin concentrarea celor mai mari șase portavioane ale sale într-o singură forță de atac cu avioane de ultimă generație, Japonia a făcut un salt uriaș în lupta pe mare. În același timp, forțele britanice s-au văzut depășite în acest teatru estic, iar Britts susține, analizând un set de bătălii cheie, că aici s-a încheiat supremația globală a puterii navale britanice.