(neobișnuit) Reflecții psihanalitice asupra originii banilor și monedelor: Note de non-economie

Titlul original:

(unusual) Psychoanalytical Reflexions on the Origin of Money and Coins: Notes of Non-Economics

Conținutul cărții:

În lumea antică, multe unități de măsură erau bazate, aproximativ, pe unele părți ale corpului uman: braț, cot, palmă, inch, picior.

Sau pe funcțiile lor: pas, jumătate de oră, lighean.... M-am întrebat dacă nu cumva existau unele părți ale corpului, care cântăreau 4. 25g: cu alte cuvinte, o jumătate de siqlum sau o jumătate de giĝ.

. Și am identificat, deși cu mari variații, aceste părți în prepuțul pe care Abraham/Hammurabi îl taie ca simbol al unei noi credințe, reînviind - nu pot spune cât de conștient - o tradiție străveche, acum uitată, care stă la baza acelei unități de măsură antice, cu o valoare abstractă și sub forma unui Inel care se poartă ca brățară sau brățară de gleznă pe sau în propriul corp (ex. inelele de nas, numite nezem în ebraică, și încă folosite ca podoabă în multe populații, în India de exemplu.

Și cercei). Prin urmare, aceste inele ar fi avut o greutate și o compoziție de material prețios echivalente cu o monedă. O astfel de monedă ar putea fi legată de Pukku, inel, aparținut lui Gilgamesh, care ar fi putut fi rădăcina non-indoeuropeană PKK din care Benveniste a derivat cuvântul Pecunia (bani), ca fiind deci mult mai vechi decât termenul Pecus (turmă, turmă). În lucrarea mea, aceasta este originea monedei: rotundă, goală, portabilă, derivând de asemenea din prepuțul aruncat, generând astfel inele simbolice cu mult înainte de Lidia lui Croesus. Cu siguranță nu provine de la un zeu inexistent al lumii subterane care ar defeca aur: cu alte cuvinte, acel Mammon atât de des citat care ne-a persecutat timp de 2 000 de ani.