Titlul original:
Righteousness
Conținutul cărții:
Primul volum din această lucrare în trei volume analizează istoria eforturilor de definire a neprihănirii biblice. Punctele de vedere moderne sunt abordate și criticate, de la articolul fundamental (1860) al lui Ludwig Diestel (neprihănirea lui Dumnezeu ca acord al voinței și scopului Său) până la altele din curentul teologic cunoscut sub numele de "Noua Perspectivă".
Printre cercetătorii discutați se numără Walther Eichrodt, Gerhard von Rad, Elizabeth Achtemeier, James D. G. Dunn și N.
T.
Wright. Sunt abordate și alte perspective, inclusiv definiția lui H.
H. Schmid a neprihănirii ca conformitate cu ordinea creată (Weltordnung), opinia lui John Piper conform căreia neprihănirea lui Dumnezeu este preocuparea lui Dumnezeu pentru propria Sa glorie și opinia tradițională, susținută de C. L.
Irons, conform căreia neprihănirea lui Dumnezeu este iustitia distributiva. Autorul examinează aceste puncte de vedere, care au fost toate susținute de studii inductive, în lumina unei alternative propuse: că neprihănirea este conformitatea cu Ființa și acțiunea lui Dumnezeu. Această definiție va fi explorată în continuare în volumele II (VT) și III (NT).
Spre deosebire de studiile anterioare, lucrarea de față procedează deductiv și experimental, încercând astfel să evite capcanele unei abordări dogmatice. Punctele de vedere extrabiblice, patristice, medievale și reformate privind neprihănirea sunt, de asemenea, luate în considerare ca fundal pentru studiul modern al neprihănirii.
