Neutral Milk Hotel's in the Aeroplane Over the Sea

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o prezentare detaliată a istoriei Neutral Milk Hotel, a realizării albumului lor de referință „In the Aeroplane Over the Sea” și a contextului cultural din jurul acestuia. Cititorii au găsit-o pătrunzătoare și bine documentată, făcând-o o resursă valoroasă pentru fanii trupei și ai albumului. Cu toate acestea, criticile includ o calitate a scrierii sub așteptări, unele informații lipsă și întrebări legate de profunzimea anumitor subiecte.

⬤ Fascinant și distractiv de citit
⬤ bine documentat și informativ
⬤ oferă o perspectivă asupra trupei și albumului
⬤ util pentru fani în înțelegerea muzicii
⬤ discută originile trupei și procesul creativ
⬤ include interviuri și analize ale albumului.

⬤ Scrierea poate fi prea simplistă
⬤ unele zone nu au profunzime și flux narativ
⬤ anumite subiecte (cum ar fi consumul de droguri) nu sunt acoperite în mod adecvat
⬤ unii au găsit-o editată prost
⬤ criticile minore includ dimensiunea mică a tipăriturii.

(pe baza a 51 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Dintre toate înregistrările care au ieșit din colectivul Elephant 6 din Atena-via-Denver, cel de-al doilea album al trupei Neutral Milk Hotel este cel care și-a făcut loc sub cele mai multe piei. Revista Magnet l-a numit cel mai bun album al anilor '90, iar Creative Loafing a dedicat recent un articol de copertă căutării unui fan de a înțelege de ce liderul trupei, Jeff Mangum, a dispărut din peisaj la scurt timp după lansarea lui Aeroplane.

Discul se vinde în mod constant unui public care îl găsește din gură în gură. Ciudat, frumos, captivant, dificil, In The Aeroplane Over the Sea este un text suprarealist bazat în mare măsură pe viața, suferința și reîncarnarea Annei Frank, cu apariții invitate din partea unei perechi de gemeni siamezi amenințați de frig și carnivore, a unui băiat cu două capete care plutește într-un borcan, legume antropomorfe și o varietate de orori erotice imature. Mangum își cântă narațiunile onirice cu intensitatea unui visător, vocea sa scârțâind și ieșind uneori din tonalitate în timp ce se străduiește să termine fiecare cuplet dens.

Muzica nu seamănă cu nimic altceva din underground-ul indie al anilor '90: o fanfară psihedelică, ai cărei membri sunt autodidacți, care creează o atmosferă și un tribut policromatic. Cântecele rămân la o cheie îngustă, imaginile se repetă și se învârt înapoi, iar a asculta înseamnă a fi absorbit de o viziune singulară, sfâșietoare.