New York și sunetul internațional al muzicii latine, 1940-1990

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Benjamin Lapidus, „New York and the International Sound of Latin Music 1940-1990” (New York și sunetul internațional al muzicii latine 1940-1990), oferă o explorare detaliată a contribuțiilor muzicienilor din diverse medii la muzica latină din New York. Cartea este lăudată pentru cercetarea sa cuprinzătoare și narațiunea captivantă, ceea ce o face o resursă importantă pentru pasionații de muzică.

⬤ Povești unice și captivante despre muzica latină din New York
⬤ Bine documentată cu interviuri în profunzime
⬤ Acoperire cuprinzătoare a rolurilor diferitelor grupuri etnice în muzica latină
⬤ Narațiunea este atât informativă, cât și amuzantă
⬤ Resursă valoroasă pentru pasionații de istoria muzicii.

Unii cititori ar putea găsi detaliile extensive copleșitoare; Accentul cărții este destul de specific pentru o perioadă istorică, ceea ce ar putea să nu fie pe placul tuturor iubitorilor de muzică.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

New York and the International Sound of Latin Music, 1940-1990

Conținutul cărții:

Orașul New York a fost mult timp un punct de legătură generativ pentru scena muzicii latino transnaționale. În prezent, nu există niciun alt loc în America în care un număr atât de mare de oameni din Caraibe să se reunească pentru a face muzică. În această carte, Benjamin Lapidus încearcă să îi recunoască pe toți acești muzicieni sub un sunet muzical puternic, în special pe cei care au trecut neobservați de-a lungul istoriei.

Bazându-se pe cercetări arhivistice, istorii orale, interviuri și analize muzicologice, Lapidus examinează modul în care colaborarea interetnică dintre muzicieni, compozitori, dansatori, constructori de instrumente și profesori de muzică din New York a stabilit un standard pentru studiul, crearea, interpretarea și inovarea muzicii latine. Muzicienii specializați în muzica caraibiană spaniolă din New York au cultivat un sunet ancorat în tradiție, incluzând muzica clasică, jazzul și muzica folclorică caraibiană spaniolă. Pentru prima dată, Lapidus studiază acest sunet în detaliu și în contextul său. El oferă o nouă înțelegere a modului în care muzicienii au creat și au transmis formal muzica populară din Caraibe spaniole în New York între 1940 și 1990.

Fără a diminua faptele istorice de segregare și rasism prin care au trecut muzicienii, Lapidus tratează muzica ca pe o forță unificatoare. Prin recunoașterea acelor muzicieni care au contribuit la reducerea diferențelor dintre mediile culturale și muzicale, el recunoaște impactul unor întregi grupuri etnice care au contribuit la schimbarea muzicii în New York. Studiul acestor muzicieni individuali prin intermediul interviurilor și al transcrierilor muzicale contribuie la caracterizarea esteticii specifice și identificabile a muzicii latine din orașul New York, care a ajuns să fie imitată la nivel internațional.