Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Colecția de poezii „Nightjar” a lui Michael Simms este lăudată pentru explorarea profundă a suferinței și frumuseții umane, caracterizată prin curaj, onestitate și o voce plină de compasiune. Colecția abordează teme dificile precum durerea, întunericul și problemele sociale, dar le echilibrează cu momente de bunătate și frumusețe. Cititorii o găsesc captivantă, sinceră și care merită mai multe lecturi.
Avantaje:⬤ Explorare profundă a temelor umane
⬤ scriere emoționantă și plină de compasiune
⬤ limbaj accesibil și captivant
⬤ ambalaj frumos
⬤ rezonanță emoțională puternică
⬤ încurajează lecturi multiple
⬤ poezie bine făcută și sinceră.
Dezavantaje:Temele întunecate și provocatoare s-ar putea să nu fie potrivite pentru toți cititorii; unii ar putea găsi conținutul copleșitor.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
În această colecție de poezii bogat imaginată, Michael Simms se inspiră din istorie, psihologie, biologie și astronomie, dar în fond este doar un om care are povești de spus. Un poet se întoarce acasă de la înmormântarea părinților săi și constată că limbajul durerii este inadecvat pentru a descrie relația sa complicată cu tatăl său, așa că inventează cuvinte noi pentru a-și descrie sentimentele.
Un băiat autist aflat într-o vacanță de familie la Cavernele Carlsbad coboară adânc în pământ și, respirând întunericul, devine liliac. Un spectacol de liceu cu Femeile troiene de Euripide devine o predicție terifiantă a ceea ce se va întâmpla cu una dintre fete după absolvire. O conversație între doi bătrâni despre Moartea și fecioara lui Schubert amintește de acuzațiile de hărțuire sexuală cu care se confruntă unul dintre prieteni.
Iar într-o ars poetica plină de umor, Simms visează să-l răpească pe Charles Bukowski și să-l ducă la o întâlnire a Alcoolicilor Anonimi, unde Buk aruncă insulte, sare pe fereastră și zboară spre cel mai apropiat bar pe aripi negre, ceea ce îl face pe Simms să-și dea seama că poezia americană are nevoie de inadaptați și haiduci și că, de fapt, el preferă poemele cu puțină murdărie pe ele. Simms este un poet care scrie la fel de ușor despre microfauna dintr-un compost ca și despre complexitatea iubirii. El explică hermeneutica suspiciunii la fel de abil ca o vizită la un parc pentru câini.
Descrie un cuplu bătrân de pe malul mării prin ochii unui artist care îi desenează și crizele climatice din perspectiva unui rege din epoca bronzului care își vede orașul prăbușindu-se. Talentat, inteligent și plin de defecte, sincer cu privire la alcoolismul său și la alte eșecuri personale, Simms ne oferă poeme care se răsucesc și se transformă, rămânând însă întotdeauna clare în intenția lor. Empatia sa este atotcuprinzătoare și provoacă așteptările cititorului prin exprimarea elegantă a unor idei abstracte prin intermediul unor imagini extrem de creative și originale.
Aceste poezii revin mereu la preocuparea lor centrală: cum poate rezista iubirea într-o lume care se prăbușește. Într-un limbaj deopotrivă muzical și vernacular, Michael Simms întinde limitele autobiografiei poetice până când anecdota personală se ridică la nivelul unui mit atemporal.
