Nimic câștigat nu este veșnic: O teologie a tradiției

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o explorare profundă a conceptului de tradiție în cadrul creștinismului, în special al catolicismului, îmbinând idei din diferite perspective teologice. Ea subliniază importanța înțelegerii tradiției pentru a acționa responsabil în lumea modernă, deși nu oferă soluții directe. Scrierea este accesibilă unui public larg, în ciuda conținutului său tehnic.

⬤ Oferă o analiză profund pătrunzătoare a tradiției și a implicațiilor acesteia pentru gândirea contemporană.
⬤ Îmbină o varietate de perspective teologice, ceea ce o face o lectură cuprinzătoare.
⬤ Accesibilă nespecialiștilor datorită scrierii clare și lucide.
⬤ Stimulează conversații importante cu privire la credință, tradiție, rasă și teologie.
⬤ Foarte apreciată pentru anumite capitole, în special cel despre Péguy.

⬤ Nu oferă soluții concrete sau un plan de acțiune specific.
⬤ Poate fi considerată prea erudită sau tehnică pentru unii cititori, în ciuda încercărilor de accesibilizare.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Nothing Gained Is Eternal: A Theology of Tradition

Conținutul cărții:

În deceniile care au trecut de la declararea sfârșitului istoriei, Occidentului i s-a reamintit de nenumărate ori că istoria nu a terminat încă cu noi. Timpul merge înainte, dar trecutul ține pasul. Cele două întrebări care au stat la baza ultimilor două sute de ani de filosofie și teologie - Ce este istoria? Ce este tradiția? --sunt mai presante acum decât atunci când au fost puse pentru prima dată. În timp ce majoritatea răspunsurilor la aceste întrebări sunt metodologice și descriptive, Nothing Gained Is Eternal prezintă un răspuns deopotrivă teologic și teoretic, un răspuns înrădăcinat în acțiune, memorie și libertate.

Bazându-se pe gândirea unora dintre cele mai strălucitoare lumini ale secolului al XX-lea, precum Bernard Lonergan, Charles Pguy, Maurice Blondel și Hans Urs von Balthasar, Anne M. Carpenter pledează pentru o nouă teorie a tradiției. Este o teorie ferm ancorată în ambiguitățile, contradicțiile și fructele variate ale trecutului. Carpenter arată că resursa este o modalitate nu numai de a recupera trecutul, ci și de a emite judecăți morale atât cu privire la o epocă anterioară, cât și cu privire la epoca noastră. Relatarea tradiției care rezultă din aceasta respinge interpretările sentimentale și triumfaliste ale patrimoniului creștin.

Cu toate acestea, această lucrare identifică, de asemenea, modurile în care întoarcerea teologiei către istorie este incompletă și își confruntă propria teorie a tradiției cu critica decolonială. Carpenter îi provoacă pe cititori să se întrebe dacă tradiția poate persista atunci când practicile sale colonialiste sunt scoase la lumină. Și, punând această întrebare, ea oferă speranță pentru transformarea vieții tradiției în urma ei.