Nishiyama: Lucrare despre cultura EDO

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un text util și bine documentat privind perioada Edo din Japonia, apreciat pentru profunzimea studiului și claritatea sa. Cu toate acestea, a fost criticată pentru lipsa sa de acoperire a unor teme sociale importante, cum ar fi genul și sexualitatea.

Resursă cu numeroase fapte, clară și bine scrisă, acoperă multe aspecte neobișnuite ale culturii japoneze, completată bine de imagini și servește ca o bună referință pentru studiul aprofundat.

Tinde să fie seacă și nu acoperă teme importante precum homosexualitatea și rolurile de gen, ceea ce unii cititori au considerat dezamăgitor și limitativ pentru o înțelegere cuprinzătoare a epocii.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Nishiyama: EDO Culture Paper

Conținutul cărții:

Nishiyama Matsunosuke este unul dintre cei mai importanți istorici ai culturii populare Tokugawa (Edo), dar până acum opera sa nu a fost tradusă niciodată într-o limbă occidentală. Cultura Edo prezintă o selecție a scrierilor lui Nishiyama care servește nu numai pentru a oferi o introducere excelentă în istoria culturală Tokugawa, ci și pentru a umple multe lacune în cunoștințele noastre despre viața de zi cu zi și distracțiile populației urbane din acea vreme.

Multe eseuri se concentrează pe cea mai importantă temă a operei lui Nishiyama: secolele XVII-XIX ca perioadă de însușire și dezvoltare a culturii Japoniei de către oamenii de rând din mediul urban. În prima dintre cele trei secțiuni principale, Nishiyama schițează istoria orașului Edo (Tokyo) în perioada de formare a acestuia, arătând cum a fost modelat de interacțiunea constantă dintre clasa războinicilor și cea a oamenilor de rând. În continuare, Nishiyama discută despre spiritul și estetica nativilor din Edo și trasează urmele tipăriturilor pe lemn cunoscute sub numele de ukiyo-e până la activitățile comune ale oamenilor de rând din oraș.

Secțiunea a doua se concentrează pe interacțiunea dintre cultura urbană și cea rurală în cursul secolului al XIX-lea și pe răspândirea culturală fără precedent care a avut loc cu ajutorul interpreților itineranți, al pelerinilor și al actorilor itineranți. Printre eseuri se numără un discurs încântător și detaliat despre bucătăria Tokugawa.

A treia secțiune este dedicată muzicii și teatrului, începând cu un studiu al noului, care era patronat în principal de aristocrație, dar, în mod surprinzător, și de oamenii de rând. În capitole separate, Nishiyama analizează relația claselor sociale cu genurile muzicale și estetica kabuki.

Ultimul capitol se concentrează pe casele de vodevil susținute de masele urbane.