No Empty Chairs - Viețile scurte și eroice ale tinerilor aviatori care au luptat și au murit în Primul Război Mondial

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Ian MacKersey „No Empty Chairs” oferă o relatare profund documentată și convingătoare din punct de vedere emoțional a războiului aerian din timpul Primului Război Mondial, concentrându-se pe experiențele piloților britanici, dar recunoscând și perspectivele americane și germane. Cartea se remarcă prin anecdotele personale și reflecțiile asupra provocărilor psihologice și fizice cu care s-au confruntat acești aviatori timpurii. Ea surprinde realitatea tragică a războiului și curajul necesar pentru a zbura în condiții atât de periculoase, făcând narațiunea istorică accesibilă și captivantă.

⬤ Bine documentată și acoperă temeinic diverse perspective ale aviației din Primul Război Mondial
⬤ încorporează relatări personale ale piloților
⬤ poveste cu impact emoțional
⬤ evidențiază costul uman al războiului
⬤ prezintă o viziune cuprinzătoare asupra aspectelor sociale și psihologice ale zborului în această perioadă
⬤ ușor de citit și captivant.

⬤ Unii cititori ar putea considera că accentul pus pe poveștile personale diminuează din perspectiva strategică militară mai cuprinzătoare
⬤ nu este o istorie completă a luptei aeriene din Primul Război Mondial
⬤ ar putea să nu-i satisfacă pe cei care caută o prezentare strict operațională sau tehnică a războiului.

(pe baza a 68 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

No Empty Chairs - The Short and Heroic Lives of the Young Aviators Who Fought and Died in the First World War

Conținutul cărții:

Conflictul din 1914-18 povestit prin vocile bărbaților care au luptat în aer.

Scaunele goale au aparținut, pentru prea puțin timp, tinerilor aviatori condamnați din Primul Război Mondial care nu s-au mai întors din terifiantele lupte aeriene zilnice de deasupra tranșeelor de pe Frontul de Vest. Edictul comandantului lor șef era ca aviatorii dispăruți să fie imediat înlocuiți. Înainte ca noile fețe să sosească, locurile vacante ale celor plecați la masa de cină a escadrilei erau uneori ocupate în mod emoționant de șepcile și cizmele lor, așezate acolo într-un ritual trist de către colegii supraviețuitori în timp ce beau în memoria lor.

Viața celor mai mulți dintre piloții Royal Flying Corps era îngrozitor de scurtă. Dacă absolveau în viață și nevătămați antrenamentul de zbor care i-a ucis pe mai mult de jumătate dintre ei înainte de a ajunge pe linia frontului, doar câțiva supraviețuiau foarte mult timp luptelor zilnice pe care le duceau deasupra peisajului de lună devastat al tărâmului nimănui. Speranța lor medie de viață la apogeul războiului se măsura în săptămâni. Parașutele care au început să-i salveze pe inamicii lor germani le-au fost refuzate.

Teama de încarcerare și spectacolul zilnic de a-și vedea colegii apropiați murind în avioane în flăcări au avut un efect devastator asupra nervilor primilor piloți de vânătoare din lume. Mulți au devenit bolnavi mintal. În timp ce își așteptau moartea sau, cu puțin noroc, rana care le-ar fi permis să supraviețuiască și care i-ar fi trimis înapoi în „Blighty”, aceștia își revărsau emoțiile în jurnalele lor și în șirurile de scrisori către cei dragi de acasă.

Bazându-se pe aceste mărturii remarcabile și pe memoriile piloților, Ian Mackersey a reconstituit în mod strălucit Primul Mare Război Aerian prin viețile participanților săi. În timp ce așteptau să moară, bărbații își împărtășeau singurătatea, temerile, triumfurile - și bârfele din escadrilă - cu familiile care trăiau cu teama zilnică a bătăii la ușă care ar fi adus telegrama Ministerului de Război în fatidicul plic verde.