No Halls of Ivy: The Gritty Story of the College of Santa Fe 1947-2009

Recenzii ale cititorilor

Cartea „No Halls of Ivy...” oferă o istorie detaliată a Colegiului din Santa Fe din perspectiva mai multor foști studenți și cadre didactice, subliniind atât amintirile plăcute, cât și problemele semnificative întâmpinate de instituție de-a lungul anilor. Cartea reflectă asupra experienței unui colegiu mic, asupra legăturilor personale formate și asupra luptelor întâmpinate în timpul declinului său.

Cartea oferă o relatare onestă și exhaustivă a istoriei colegiului, incluzând atât aspecte pozitive, cât și negative, ceea ce oferă o viziune cuprinzătoare asupra instituției. Cititorii au apreciat clasele mici, atmosfera de susținere și calitatea anumitor programe, cum ar fi filmul și teatrul. Pentru mulți absolvenți, aceasta evocă amintiri plăcute despre perioada petrecută la colegiu.

Unele recenzii au evidențiat probleme profunde, cum ar fi politica internă, nemulțumirea cadrelor didactice și acuzațiile de proastă gestionare financiară care au afectat instituția. Au fost evidențiate experiențe negative, în special legate de incompetența administrativă și toxicitatea la locul de muncă, în special în ceea ce privește anumite departamente. Autorul recunoaște, de asemenea, greutatea emoțională a închiderii școlii.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Povestea Colegiului din Santa Fe este o poveste MARE. Strămoșii săi provin din Franța secolului al XVII-lea, iar istoria sa este strâns legată de istoria statului New Mexico.

Fondatorii săi inițiali au sosit în 1859, după luni de călătorie pe Oceanul Atlantic în nave de lemn, apoi pe tărâmul tânăr al Americii cu calea ferată, cu carul cu boi, călare și pe jos. În 1874, a devenit prima instituție de învățământ superior înființată de legislatura teritorială din New Mexico, iar când New Mexico a devenit al 47-lea stat al Statelor Unite în 1912, mai mult de o cincime dintre redactorii primei constituții a statului s-au numărat printre absolvenții săi. Ca un colegiu post-secundar complet de patru ani, acesta și-a deschis porțile în 1947, pe locul unui fost spital al armatei americane abandonat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Toate structurile pe care le-a ocupat erau clădiri militare -temporare-, iar prima sală nouă ridicată acolo a venit abia în 1961. Pe tot parcursul existenței sale, colegiul s-a luptat din punct de vedere financiar, dar an după an a rezistat, aducând diplome universitare la mii de studenți, dintre care mulți nici nu visau că un astfel de succes este la îndemâna lor.

Colegiul a avut o viață și apoi a avut o moarte. Nu a ajuns la bătrânețe, sucombând după 62 de ani, din cauza presiunilor economice necruțătoare. Dar, înainte de a muri, a obținut distincție academică, fiind una dintre cele mai bune școli de arte liberale din Occident.

De asemenea, a obținut recunoaștere profesională, absolvenții săi triumfând ca interpreți, ca artiști, ca realizatori la cele mai înalte niveluri în domeniile lor. Acum, povestea întregii sale existențe este spusă în această carte.