Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 5 voturi.
Lecturi atente ale operelor aparent „goale” - de la pagini netipărite la muzică mută - care indică o nouă înțelegere a mijloacelor de comunicare.
În No Medium, Craig Dworkin analizează lucrări care sunt goale, șterse, clare sau mute, scriind în mod critic și substanțial despre lucrări pentru care s-ar părea că nu există nu numai nimic de văzut, ci și nimic de spus. Examinate îndeaproape, aceste opere de artă, literatură și muzică aparent fără conținut indică o nouă înțelegere a mediilor și a limitelor obiectului artistic.
Dworkin ia în considerare operele bazate pe foi albe de hârtie, de la o colecție fictivă de poezii din Orph e a lui Jean Cocteau până la publicarea efectivă a unei resme de hârtie de dactilografiere ca o carte de poezie; compară desenul De Kooning șters al lui Robert Rauschenberg cu copia ștearsă a artistului Nick Thurston a cărții lui Maurice Blanchot Spațiul literaturii (în care erau vizibile doar marginalele lui Thurston); și analizează politica sexuală a reprezentării fotografice și implicațiile subiecților obscuri sau șterși din fotografii. Reexaminând celebrul caz al piesei 4'33” a lui John Cage, Dworkin leagă compoziția lui Cage de White Paintings a lui Rauschenberg, de Zen for Record a lui Ken Friedman (și Zen for Film a lui Nam June Paik ) și de alte lucrări, oferind, de asemenea, un «ghid pentru o ascultare ulterioară» care analizează mai mult de 100 de partituri și înregistrări de muzică «mută».
Dworkin susține că ar trebui să înțelegem mediile nu ca lucruri goale, de bază, ci ca evenimente sociale, și că nu există niciun mediu, înțeles izolat, ci doar și întotdeauna o pluralitate de medii: activități interpretative care au loc într-un spațiu înscris social.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)