Noi nu suntem un popor pe cale de dispariție: Societatea Indienilor Americani, 1911-1923

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

We Are Not a Vanishing People: The Society of American Indians, 1911-1923

Conținutul cărții:

În 1911, un grup de intelectuali și activiști nativi americani s-au reunit pentru a înființa Societatea Indienilor Americani (SAI), o organizație a indienilor pentru indieni. Aceasta a fost prima organizație de acest tip la nivel național dedicată reformei. Aceștia au folosit o strategie de protest și activism care a continuat și în restul secolului al XX-lea. Printre cei mai proeminenți membri s-au numărat Charles A. Eastman (Dakota), Arthur Parker (Seneca), Carlos Montezuma (Yavapai), Zitkala-Sa (Yankton Sioux) și Sherman Coolidge (Peoria). Ei au luptat pentru cetățenia americană și pentru o educație de calitate. Ei credeau că aceste instrumente le vor permite indigenilor să funcționeze în lumea modernă fără a renunța la propria identitate. Ei credeau că acest lucru ar putea fi realizat prin eliminarea controalelor guvernamentale asupra vieții indienilor.

Istoricul Thomas Constantine Maroukis discută obiectivele, strategiile, succesele și eșecurile intelectualilor indigeni care s-au reunit pentru a forma SAI. Aceștia s-au angajat în activități de lobby, realizarea de publicații, informarea mass-media, sute de luări de cuvânt și conferințe anuale pentru a pleda pentru reformă. Din păcate, forțele din această epocă erau împotriva reformării politicilor federale: Grupul s-a confruntat cu rasismul, cu un flux constant de stereotipuri negative ca așa-numită rasă pe cale de dispariție și cu o birocrație federală indiferentă. De asemenea, au fost asaltați de lupte interne, care au slăbit organizația.

Această lucrare aruncă o lumină nouă asupra originilor protestului modern din secolul al XX-lea și arată cum intelectualii și activiștii asociați cu SAI au reușit să aducă problemele indienilor în fața publicului american, contestând stereotipurile și tropul "poporului dispărut". Maroukis susține că SAI nu a fost o organizație asimilaționistă; aceștia au fost activiști politici care au încercat să îi elibereze pe indieni de sub tutela guvernului, păstrându-le în același timp moștenirea culturală.