Noi suntem cei care zburăm. Noi venim din Flyoverland.

Titlul original:

We're the flownover. We come from flyoverland.

Conținutul cărții:

We're The Flowover. We Come From Flyoverland" prezintă un vorbitor baudelarian itinerant, care încearcă să "traducă porumbelul în engleză" (muzica păsării sau limbajul gramatical simplificat), pe străzile din "os și cenușă", din SUA post-imperiu: casa "celei mai lungi ierni înregistrate". Printre "oglinzi care nu sunt făcute din amalgam de metal și sticlă" și semne indexice care înlocuiesc realitatea ("mâncarea pe care vrem să o mâncăm prin arătare"), el deplânge tendința de a ucide "nu dușmanul, ci mesagerul", într-o lume în care ceea ce este sacru este neprotejat: un "templu în care ușa nu este niciodată încuiată". Dar acest vorbitor nu este descurajat de simulacre și nici de zgomotul constant ("greșit, la naiba") care "crește în ceea ce aud", în schimb, el se conectează la o "specie uitată", o "literă mică pe care nimeni nu s-a deranjat vreodată să o citească". Titlul își îndeplinește promisiunea: cei care zboară (nebăgați în seamă) din țara zburătoare (transcendentă) ajung la un Carpe Diem nu rapace, ci extatic, pe măsură ce turiștii corpului, în "climax", devin cei ai minții.

-Virginia Konchan, autoare a cărților Any God Will Do și The End of Spectacle

Citind opera lui Mauch, îmi amintesc mereu de afirmația lui Stanley Kunitz: "Prima sarcină a poetului este să creeze persoana care va scrie poemele". Aici avem genul de intuiții lirice strălucitoare care pot veni doar de la o minte și o inimă aflate departe pe calea iluminării. Ce mare dar ne-a făcut Mauch invitându-ne să participăm la călătorie, oferindu-ne nu mai puțin decât "un templu unde ușa nu este niciodată încuiată.".

-Melissa Studdard, autoare a cărților Like a Bird with a Thousand Wings și I Ate the Cosmos for Breakfast