Noi ținem morții aproape: O crimă la Harvard și o jumătate de secol de tăcere

Recenzii ale cititorilor

Cartea analizează asasinarea nerezolvată a studentei Jane Britton, absolventă a Universității Harvard, explorând cei zece ani de investigație ai autorului, diverse teme sociale și complexitatea cazului. În timp ce narațiunea este bogată în detalii și poveste captivantă, opiniile sunt polarizate în jurul execuției sale, unii lăudându-i profunzimea, iar alții criticându-i lungimea și concentrarea.

⬤ Jurnalism de investigație captivant
⬤ narațiune informativă și detaliată
⬤ explorare captivantă a temelor societale, cum ar fi cultura Ivy League și feminismul
⬤ legătura personală a autorului cu povestea adaugă profunzime
⬤ narațiune excelentă care ține cititorii în priză
⬤ cercetare amănunțită
⬤ recomandat pasionaților de crime adevărate.

⬤ Cartea este considerată prea lungă și ar putea beneficia de o editare mai riguroasă
⬤ narațiunea poate fi dispersată și nefocalizată
⬤ autoinserție excesivă din partea autorului
⬤ unele elemente de bârfă subminează seriozitatea
⬤ nu toate personajele sunt tratate cu respect
⬤ divergența de la povestea crimei principale poate duce la confuzie
⬤ rezoluția finală a părut insuportabilă pentru unii cititori.

(pe baza a 167 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

We Keep the Dead Close: A Murder at Harvard and a Half Century of Silence

Conținutul cărții:

BESTSELLER NAȚIONAL

Numită una dintre cele mai bune cărți ale anului 2020 de NPR's Fresh Air * Publishers Weekly * Marie Claire * Redbook * Vogue * Kirkus Reviews * Book Riot * Bustle

O carte recomandată de The New York Times * The Washington Post * Booklist * The Boston Globe * Amazon * Goodreads * Buzzfeed * Town & Country * Refinery29 * BookRiot * CrimeReads * Glamour * Popsugar * PureWow * Shondaland

Scufundați-vă într-un „tur de forță al reportajului de investigație” (Ron Chernow): o „căutare, atmosferică și, în cele din urmă, captivantă” (Patrick Radden Keefe) a unei crime reale, a unei crime nerezolvate din 1969 de la Harvard și o poveste „antrenantă și seducătoare” (Ariel Levy) a obsesiei și iubirii pentru o fată care visa să se ridice printre bărbați.

Trebuie să vă amintiți, mi-a amintit el, că Harvard este mai vechi decât guvernul SUA. Trebuie să ții minte pentru că Harvard nu te lasă să uiți.

1969: apogeul contraculturii și anul în care universitățile vor încerca să limiteze spectacolul turbulent al protestelor studențești; iarna în care Universitatea Harvard va începe tumultuosul proces de fuziune cu Radcliffe, școala sa soră exclusiv feminină; și anul în care Jane Britton, o ambițioasă studentă absolventă în vârstă de douăzeci și trei de ani la Departamentul de Antropologie de la Harvard și fiica vicepreședintelui Radcliffe, J. Boyd Britton, va fi găsită ucisă cu bâte în apartamentul său din Cambridge, Massachusetts.

Patruzeci de ani mai târziu, Becky Cooper, o studentă curioasă, va auzi primele șoapte ale poveștii. În prima versiune, cadavrul nu avea nume. Povestea era următoarea: o studentă de la Harvard avusese o aventură cu profesorul ei, iar profesorul o omorâse în Muzeul Peabody de Arheologie și Etnologie pentru că amenințase că va vorbi despre aventură. Deși zvonul se dovedește a fi fals, povestea care se desfășoară, pe care Cooper o va urmări timp de zece ani, este și mai complexă: o poveste despre inegalitatea de gen în mediul academic, o „cultură a cowboy-ului” în rândul elitelor masculine împuternicite, efectul de reducere la tăcere al instituțiilor și compulsia noastră de a rescrie poveștile victimelor de sex feminin.

We Keep the Dead Close este o carte de memorii despre oglinzi, misoginie și crimă. Este în același timp o ruminație asupra violenței și opresiunii care guvernează instituțiile noastre venerate, o poveste cu fantome care reflectă trecutul unei tinere femei în prezentul alteia și o poveste de dragoste pentru o fată care a fost pierdută de istorie.