Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „The New Philistines” a lui Ahmari critică influența politicii identitare asupra artei moderne, susținând că arta și-a mutat accentul de la frumusețe la mesaje politice. Autorul exprimă opinii ferme împotriva practicilor artistice contemporane, afirmând că acestea sunt lipsite de sens și de valoare estetică. În timp ce scrierea este lăudată pentru elocvența și exemplele convingătoare, cartea este descrisă de unii recenzenți mai mult ca un eseu lung decât ca o carte tradițională.
Avantaje:⬤ Angajantă și bine scrisă, cu o critică puternică a politicii identitare în artă.
⬤ Oferă o perspectivă clară asupra impactului ideologiilor politice asupra lumii artei.
⬤ Conține exemple ample care susțin argumentele autorului.
⬤ Stimulează gândirea și discuțiile despre arta contemporană și direcția acesteia.
⬤ Lectură rapidă și ușoară, ceea ce o face accesibilă pentru un public larg.
Dezavantaje:⬤ Mulți recenzenți au considerat că este mai mult un eseu lung decât o carte cuprinzătoare.
⬤ Unii susțin că argumentele sunt lipsite de profunzime și suport academic riguros.
⬤ Accentul pus pe politica identității poate fi perceput ca fiind prea îngust sau părtinitor.
⬤ Stilul provocator îi poate îndepărta pe cei care au opinii opuse cu privire la arta modernă.
⬤ Mai multe comentarii sugerează că conținutul pare incomplet sau grăbit.
(pe baza a 39 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The New Philistines
Conținutul cărții:
Arta contemporană este obsedată de politica identității. Vizitați orice galerie, muzeu sau teatru contemporan și există șanse ca arta oferită să fie în principal preocupată de rasă, gen, sexualitate, putere și privilegii.
Căutarea adevărului, a libertății și a sacrului a fost dată la o parte pentru a face loc politicii identitare. Misterul, individualitatea și frumusețea au fost scoase din discuție, feminismul radical, nemulțumirile rasiale și teoria queer au intrat în scenă. Rezultatul este o cultură plictisitor de previzibilă și reducerea spațiului pentru autoexprimarea creativă și critica onestă, lucrurile care îi atrag pe cei mai mulți oameni către artă.
Cartea lui Sohrab Ahmari este un "cri de coeur" pasionat împotriva acestei stări de lucruri. Noii filisteni îi poartă pe cititori în interiorul unei scene culturale în care tot felul de artă urâtă și ineptă este celebrată atâta timp cât respectă linia ideologică și în care gloriile canonului occidental sunt revizuite și desfigurate pentru a se potrivi cu doctrinele rigide ale politicii identitare.
Cultura pop este și ea sub asalt: conformitatea cu politica identitară este măsura prin care ne judecăm filmele, televiziunea și muzica. Gradul de politizare înseamnă că arta nu-și mai îndeplinește funcția sa istorică, de oglindă și depozitar al spiritului uman - un lucru care ar trebui să alarmeze nu doar iubitorii de artă, ci pe oricine căruia îi pasă de viitorul civilizației liberale.
