Nomazi pe o câmpie stearpă: Poems on Life and Loss

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Nomads on a Barren Plain: Poems on Life and Loss

Conținutul cărții:

Uneori sumbră, dar brutal de sinceră, Nomads on a Barren Plain: Poems on Life and Loss examinează moartea și durerea prin prisma momentelor individuale, atât iluzorii, cât și reale. În această colecție, Michelle Spaw se inspiră din evenimente istorice și din experiența personală pentru a reflecta asupra a ceea ce se întâmplă după ce murim și asupra călătoriei întreprinse atât de suflet, cât și de cei rămași în urmă după trecerea în neființă a unei persoane dragi.

Descrierile vii includ imagini din alte lumi: o navă vikingă incendiată, peștera unui șaman, hieroglife în mormântul unui faraon. Selecții precum "History" și "Tending Grief" discută despre amintiri și doliu în cadre mai apropiate de realitate, precum o grădină și un câmp cu copii care se joacă.

Artist și designer de profesie, Spaw, originară din Kansas City, nu a intenționat niciodată să scrie o colecție de poezii. La scurt timp după moartea subită a soțului său, a apelat la pictură ca terapie pentru a trece peste pierderea suferită, dar când un prieten i-a sugerat să încerce să scrie poezii pe lângă lucrările sale de artă, a descoperit o ieșire creativă neașteptată și a apărut o nouă expresie pentru durerea sa.

În timpul a ceea ce ea numește o sesiune de "marcare meditativă", a avut loc un tip de canalizare; gânduri și fraze au apărut în moduri neprevăzute, un vocabular emoțional alternativ, ca și cum stratul de vopsea ar fi determinat stratul de cuvinte și, odată cu acesta, înțelegerea faptului că durerea (deși nouă pentru ea) este la fel de veche ca timpul însuși. Luați în considerare "Pompeii", în care doi îndrăgostiți își aruncă o ultimă privire, și "The Mariner's Widow", scrisă din perspectiva unei femei care stă pe puntea unei nave, încercând să consoleze fantomele marinarilor, bărbați care au pierit într-un dezastru naval.

Alte lucrări au un caracter mai personal, cum ar fi "Forget Me Not", un omagiu dulce-amar în amintirea soțului ei, cu o aluzie subtilă la pasiunea acestuia pentru romane, și "Reunion", în care își imaginează spiritele părinților ei întâlnindu-se din nou pe lumea cealaltă după mulți ani de despărțire.

Oricât de întunecate ar părea unele dintre subiecte, Spaw recunoaște o anumită lumină în durere, ca în "Iertare", unde își împărtășește convingerea că niciun eveniment, oricât de traumatizant, nu este complet unilateral. Din suferință poate ieși putere, o putere aproape magică care se ascunde sub suprafață, așteptând să fie descoperită și folosită ca un talisman. "Transition" și "Hourglass" oferă cititorului reflecțiile lui Spaw asupra propriei treceri și a locului său de odihnă, în care ea transmite acceptarea călătoriei vieții și a cursului natural al evenimentelor.

Influențată de o varietate de stiluri de scriere, inclusiv de traducerile lui Daniel Ladinsky din operele poetului persan Hafiz din secolul al XIV-lea, Spaw folosește o abordare minimalistă a povestirii, folosind versuri scurte și un limbaj conținut care dezvăluie adesea un ton spiritual și impresionist.

În cele din urmă, Nomads on a Barren Plain: Poems on Lifeand Loss cuprinde mai mult decât observații despre pierdere. Este vorba despre renunțarea la trecut, nu numai la cei pe care i-am iubit, ci și la cei care ne-au rănit, și despre găsirea unei modalități de a onora și aprecia lecțiile pe care le-am învățat, căile pe care le-am parcurs și lucrurile care ne fac ceea ce suntem.