Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea despre conflictul de la Nomonhan oferă o perspectivă detaliată asupra operațiunilor tactice ale armatei japoneze în timpul unui angajament istoric unic. Deși prezintă teme provocatoare și îmbogățește înțelegerea cititorului asupra bătăliei, multe recenzii evidențiază probleme legate de calitatea retipăririi și de defectele sale de editare.
Avantaje:⬤ Conținut provocator
⬤ oferă perspective unice asupra unui război rar abordat
⬤ informații detaliate despre tacticile japoneze și rusești
⬤ bine scris
⬤ servește ca o resursă istorică valoroasă
⬤ bun abecedar asupra conflictului sovieto-japonez.
Dezavantaje:⬤ Numeroase probleme de editare și formatare în reeditare
⬤ unele texte sunt dificil de citit din cauza calității slabe a imprimării
⬤ paragrafe repetate
⬤ lipsă de claritate în transmiterea informațiilor complexe
⬤ mai multe hărți și ilustrații sunt slab reproduse
⬤ calitate inconsistentă în diferite ediții.
(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Nomonhan: Japanese-Soviet Tactical Combat, 1939
Conținutul cărții:
Înainte de Al Doilea Război Mondial, Armata Imperială Japoneză (IJA) a dezvoltat o doctrină tactică ofensivă concepută pentru a permite forțelor sale de infanterie să lupte cu succes împotriva unui inamic superior, Uniunea Sovietică. Un test de luptă al eficacității acestei doctrine a avut loc în perioada iunie-august 1939 de-a lungul graniței dintre Mongolia externă și Manciuria.
Acest eseu urmărește operațiunile zilnice de luptă ale Batalionului 2 al IJA, Regimentul 28 Infanterie, Divizia 7 Infanterie, pentru o perioadă de două luni. În acest timp, 2/28 Infanterie a fost în contact permanent cu forțele combinate sovietice. În iulie, batalionul a participat la operațiuni ofensive împotriva unităților sovietice comandate de generalul Georgi K.
Zhukov.
Atunci când doctrina tactică japoneză a eșuat împotriva unei forțe sovietice de arme combinate, japonezii au trecut în defensivă. Cu toate acestea, ofițerii japonezi au considerat doctrina defensivă ca fiind de natură tranzitorie și au adoptat-o doar pentru a câștiga timp să se pregătească pentru un contraatac.
Doctrina defensivă care terenul să fie menținut până la reluarea operațiunilor ofensive care ar distruge inamicul. Lipsa de flexibilitate a condamnat efortul defensiv japonez. Generalul Zhukov și-a adunat în secret forțele și, la jumătatea lunii august, și-a folosit coloanele blindate pentru a conduce o dublă învăluire a unităților japoneze statice într-o apărare de poziție.
Sovieticii au încercuit unitățile japoneze, inclusiv Infanteria 2/28, iar supraviețuitorii japonezi au trebuit să lupte pentru a se întoarce la liniile prietene. Jurnalul de război al Diviziei 2/28 Infanterie oferă o descriere vie, zi de zi, a operațiunilor sale de luptă. Acest lucru permite, la rândul său, examinarea modului în care japonezii și-au aplicat doctrina tactică pe câmpul de luptă.
Japonezii au încercat să utilizeze o doctrină tactică agresivă pentru a compensa deficiențele de material și echipament din armata lor. O astfel de abordare a avut succes atâta timp cât japonezii au putut desfășura operațiuni ofensive îndrăznețe.
Cu toate acestea, atunci când au fost forțați să adopte o poziție defensivă, discrepanțele dintre doctrina tactică și realitatea câmpului de luptă au devenit evidente. Aceste probleme, aplicabile oricărei armate, evidențiază dificultățile fundamentale ale structurii forțelor, preconcepțiile privind capacitățile inamicului potențial și rolul doctrinei într-un mediu de luptă. O examinare a tacticii unităților mici este deosebit de utilă pentru a ilustra dinamica doctrinei exprimată pe câmpul de luptă.
