Noone

Conținutul cărții:

În opinia mea, discuția ar trebui întreruptă din când în când. Întrerupe, dezmembrează, dispersează.

Corect, spune Prima Voce. Să nu ne pierdem prea mult în vocea noastră, în exuberanța noastră, în amintirile noastre, în momentele noastre. Mai ales în curgerea timpului, spune A Doua Voce.

Timpul însemnând evenimentele care ne înconjoară, spune Prima Voce.

De asemenea, să rezistăm derapajului cuvintelor, spune A Doua Voce. Să rămânem singuri, spune Prima Voce.

În măsura posibilităților noastre, spune A Doua Voce. Să ne protejăm integritatea, spune Prima Voce. În măsura posibilităților noastre, spune a doua voce.

Și realitatea noastră, spune Prima Voce. Ei rămân tăcuți. Apoi: *...

În visul tău poți fi tu cel care ucide, dar el, adică victima ta, adică cel ucis, cu ce voce ar putea striga? Cu propria lui voce, desigur, spune Prima Voce. Cum se poate așa ceva? spune A Doua Voce.

Există un altul în interiorul tău? Tu ești cel care a văzut visul. El, adică victima ta, adică cel ucis, adică cel pe care l-ai ucis tu, este o ființă din vis, adică una care nu poate fi decât în visul tău, adică, mai precis, o ființă nefiind. Dar el a strigat, spune Prima Voce.

Posibil, spune a doua voce.

Dar numai tu îi poți auzi țipătul. Eu, pe de altă parte, nu pot auzi decât țipătul tău. *...

un întreg, destrămat, unele dintre piesele sale au dispărut, au rămas doar câteva bucăți. Sau o singură bucată (aproape) inutilă. Poate fi format un întreg cu ea? Pe baza ei, poate fi remomentat un întreg? Recreat?