Norul violet

Recenzii ale cititorilor

Romanul este o poveste post-apocaliptică centrată pe Adam Jeffson, ultimul om în viață după un eveniment catastrofal. Romanul explorează teme legate de singurătate, umanitate și nebunie, adesea prin detalii excesive și limbaj formal tipic pentru începutul anilor 1900. Deși mulți cititori au găsit elemente ale povestirii captivante și stimulative din punct de vedere filosofic, aceștia au remarcat, de asemenea, ritmul lent și lipsa de claritate. Narațiunea a fost lăudată pentru profunzimea sa psihologică, dar criticată pentru secțiunile lungi care pot deveni plictisitoare.

⬤ Explorare psihologică profundă a singurătății și a condiției umane.
⬤ Utilizarea creativă și inventivă a limbajului.
⬤ Interpretare interesantă a poveștii lui Adam și a Evei.
⬤ Teme captivante relevante pentru perioada sa de timp, cum ar fi decăderea umană și nebunia.
⬤ Un clasic al literaturii apocaliptice, influent asupra autorilor de mai târziu.

⬤ Ritm lent și narațiune lungă în multe secțiuni.
⬤ Detalii excesive care pot bloca povestea.
⬤ Personajul principal poate fi neplăcut pentru unii cititori.
⬤ Unii au considerat finalul nesatisfăcător sau anticlimactic.
⬤ Stilul de scriere poate fi învechit și greu de obișnuit pentru cititorii moderni.

(pe baza a 56 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Purple Cloud

Conținutul cărții:

„Dacă acum un val din Adâncuri a măturat această navă planetară a Pământului, iar eu, singurul care am avut șansa să mă aflu în cea mai îndepărtată pupă, sunt singurul supraviețuitor al echipajului ei... Ce să fac atunci, Dumnezeule? „.

Norul violet este considerat o capodoperă a science-fiction-ului și unul dintre cele mai bune romane despre „ultimul om” scrise vreodată. Un vapor violet mortal trece deasupra lumii și anihilează toate creaturile vii, cu excepția unui singur om, Adam Jeffson.

Acesta pornește într-o călătorie epică pe o planetă tăcută și devastată, un Robinson Crusoe apocaliptic care își reface aparențele unei vieți normale din rămășițele existenței sale anterioare. Pe măsură ce, de-a lungul anilor, se adâncește în nebunie, el devine din ce în ce mai conștient că supraviețuirea sa nu a fost un accident și că destinul său - și al rasei umane - face parte dintr-un plan profund, cosmologic.