Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Luc Ferry examinează în mod critic ecologia profundă și implicațiile sale potențiale pentru democrație și umanism, stabilind legături controversate între ecologismul radical și mișcările istorice. Cartea a fost lăudată pentru analiza sa pătrunzătoare și scrierea clară, dar criticată pentru prejudecățile percepute și lipsa de suport empiric.
Avantaje:Cartea este bine documentată și oferă o critică minuțioasă a ecologiei profunde, subliniind conexiunile istorice și filosofice importante. Este bine scrisă, accesibilă și încurajează gândirea critică cu privire la ideologiile de mediu și implicațiile lor politice.
Dezavantaje:Unele recenzii indică faptul că această carte poate prezenta greșit ecologia profundă și că îi lipsește sprijinul empiric, lăsând cititorii să dorească o înțelegere mai nuanțată. Asocierile făcute cu fascismul și cu alte mișcări radicale sunt considerate unilaterale, putând îndepărta unii cititori care consideră că critica nu reprezintă imaginea de ansamblu.
(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The New Ecological Order
Conținutul cărții:
Este ecologia pe cale de a deveni obiectul pasiunilor noastre contemporane, așa cum a fost fascismul în anii '30 sau comunismul sub Stalin? În "Noua ordine ecologică", Luc Ferry oferă o critică pătrunzătoare a rădăcinilor ideologice ale mișcării "Ecologia profundă" care se răspândește în Germania, Franța și Statele Unite.
Mișcările ecologice tradiționale, sau "ecologia democratică", caută să protejeze mediul societăților umane; ele sunt pragmatice și reformiste. Dar o altă mișcare a devenit refugiul atât al contrarevoluționarilor nostalgici, cât și al iluziilor stângii. Aceasta este "ecologia profundă". Adepții acesteia merg dincolo de criticile practice ale lăcomiei și risipei umane: ei pun în discuție însăși posibilitatea coexistenței omului cu natura. Specia umană nu se mai află în centrul lumii, ci este supusă unui nou zeu numit natură. Pentru acești puriști, omul nu poate decât să strice armonia universului. Pentru a asigura echilibrul natural, singura soluție este de a acorda drepturi animalelor, copacilor și stâncilor.
Ferry își lansează critica prin examinarea cazurilor juridice europene timpurii privind statutul și drepturile animalelor, inclusiv câteva cazuri notorii în care animalele au fost judecate, găsite vinovate și spânzurate public. Ferry demonstrează apoi că romantismul german a îmbrățișat anumite idei-cheie ale mișcării ecologiste profunde privind protecția animalelor și a mediului. Adoptate ulterior de naziști, multe dintre aceste idei indică o componentă profund antiumanistă a ecologiei profunde, care este compatibilă cu totalitarismul.
Ferry arată cum ecologia profundă aruncă la gunoi toate câștigurile autonomiei umane de la Iluminism încoace. El descifrează ipotezele filosofice și politice ale unei mișcări care amenință să infantilizeze societatea umană prin exploatarea fricii de autoritatea unei noi ordini teologico-politice. Departe de a ne nega "datoria noastră față de natură", Noua ordine ecologică oferă o avertizare încurajatoare - împotriva pericolelor revendicărilor ecologice și, mai important, împotriva amenințării la adresa democrației conținute în doctrina ecologiei profunde atunci când este împinsă la extrem.
"O carte de forță intelectuală, plină de intuiție, invenție și nu lipsită de temeritate, de la unul dintre cei mai buni filosofi politici de astăzi." - Le Figaro.
"Puține cărți au analizat în profunzime acest fenomen al mișcării ecologice așa cum a făcut-o cea mai recentă carte a lui Luc Ferry.... Este o carte care trebuie citită neapărat." -- Le Point.
