Now I Lay Me Down to Fight: A Poet Writes Her Way Through Cancer

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție emoționantă de poezie și proză care relatează călătoria autoarei prin provocările cancerului de sân. Cartea oferă o perspectivă emoționantă asupra experienței umane a luptei cu boala, încurajând cititorii să-și confrunte sentimentele și realitățile suferinței atât cu onestitate, cât și cu speranță.

Larg lăudată pentru scriitura sa frumoasă, crudă și sinceră. Mulți recenzenți au considerat-o o sursă de alinare și însoțire în momente dificile, deoarece surprinde profunzimea emoțională a confruntării cu cancerul. Formatul concis (96 de pagini) o face accesibilă, iar poezia rezonează puternic cu cititorii, ajutându-i să reflecteze asupra propriilor călătorii sau să le înțeleagă pe cele ale celor dragi. Cartea servește drept resursă terapeutică, oferind speranță, empatie și un sentiment de conexiune.

Unii cititori au remarcat că intensitatea temelor ar putea fi copleșitoare, în special pentru cei recent diagnosticați cu cancer. Câteva critici au menționat că, deși poemele sunt profund personale, este posibil să nu cuprindă pe deplin experiența unică a fiecăruia cu cancerul, ceea ce ar putea limita relatabilitatea lor.

(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

În versuri și eseuri emoționante, Katy Bowser Hutson relatează lupta ei cu cancerul la sân și complicațiile credinței în mijlocul unei astfel de lupte. Accentuate de arta lui Jodi Hays, cuvintele lui Katy ne conduc prin conștientizarea cancerului, prin experiența chimioterapiei și a mastectomiei, prin rundele necruțătoare de radiații, prin incertitudinea tratamentului continuu și prin ceea ce vine după supraviețuire.

Ea scrie în rezistența față de boală, de lupta spre frumusețe: Cancerul este o creștere excesivă, un kudzu: Încurcă și sugrumă viața legitimă. Chimioterapia este o ucidere, o ardere: Arzând până la carbon cenușiu, fără discriminare.

Dar cancerul, știai că sunt un poet? Prin toate acestea, ea arată ce înseamnă să te zbați într-un trup zdrobit și să te rogi unui Dumnezeu care este aproape de cei frânți. Alăturați-vă ei în această reflecție asupra mortalității și fiți martorii încrederii ei persistente în căile nevăzute ale lui Dumnezeu.