Now We're Getting Somewhere: Poezii

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Buddha After Hours In A Bar” de Kim Addonizio a primit recenzii mixte din partea cititorilor, care i-au lăudat poezia vie și vocea unică, în timp ce unii cititori au considerat-o inițial dificilă. Cartea abordează teme precum dragostea, pierderea și experiențele emoționale profunde, toate prezentate cu un amestec de umor, întuneric și onestitate brută. În general, este văzută ca o colecție magistrală care este memorabilă și merită savurată.

⬤ Poezie frumos scrisă și captivantă, cu imagini vii
⬤ Un amestec de umor și profunzime, care surprinde emoții complexe
⬤ Utilizarea magistrală a limbajului și a tehnicilor poetice
⬤ Voce convingătoare care rezonează cu cititorii
⬤ Umor negru și provocator
⬤ Apreciere puternică pentru temele iubirii și pierderii.

⬤ Unii cititori au găsit dificil să se conecteze cu ea la început
⬤ Ocazional oscilează între ironie și melodramă
⬤ Utilizarea excesivă a anumitor cuvinte neobișnuite
⬤ Nu toate metaforele sunt eficiente
⬤ Tonul poate părea confruntațional sau cinic uneori.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Now We're Getting Somewhere: Poems

Conținutul cărții:

Cel de-al optulea volum al lui Kim Addonizio, Acum ajungem undeva, este un companion esențial pentru practicarea artei finlandeze a kalsariknnit - a bea acasă, singur în lenjerie intimă, fără intenția de a ieși în oraș. Impregnate de precizia și pasiunea caracteristice poetului, colecția trasează un traseu hazardat prin suferință, schimbări climatice, lucrări dentare, Outlander, semiotică și multe altele.

Luptând împotriva melancoliei existențiale cu o energie răutăcioasă și seducătoare, Addonizio investighează dorința, pierderea și nebunia vieții contemporane. Ea îi invocă pe Walt Whitman și John Keats, se face ecoul lui Dorothy Parker și se înfrățește cu Virginia Woolf.

Uneori confesive, alteori filozofice, aceste poezii se împletesc de la dezolare la veselie și se clamează cu imagini zgomotoase: o insectă pe tocuri înalte, un lup la o petrecere incomodă, o chitară strălucitoare și autoserioasă. O poetă a cărei "voce se ridică din pagină, vie și mușcătoare" (Sky Sanchez, San Francisco Book Review), Addonizio îi amintește cititorului ei că, dacă nu crezi nimic & / nimeni nu poate / asculta Te iubesc, vine bucuria.