Nu aplaudați. Râdeți sau nu. (La Comedy Cellar.)

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o privire intrigantă asupra scenei de comedie din New York, în special a Comedy Cellar, folosind interviuri și transcrieri. În timp ce unii cititori au considerat-o o lectură captivantă și esențială, alții au criticat-o pentru lipsa structurii narative tradiționale și a creativității în prezentare.

⬤ Atractivă pentru fanii Comedy Cellar și ai scenei comice din New York.
⬤ Oferă informații fascinante și un context istoric despre comedie și libertatea de exprimare.
⬤ Subiecte originale și bine documentate.
⬤ Unii cititori au apreciat includerea transcrierilor sincere, needitate, care au adăugat un nivel de autenticitate.
⬤ Mulți au găsit-o amuzantă și provocatoare cu privire la rolul comediei în discursul social.

⬤ Lipsește narațiunea și scrierea tradițională; utilizează în principal transcrieri ale interviurilor, pe care unii le-au găsit dezarticulate.
⬤ Prezentarea cronologică inversată a fost considerată inutilă și derutantă.
⬤ Poate fi atractivă doar pentru adepții avizi ai Pivniței de comedie, limitându-i atractivitatea mai largă.
⬤ Unele recenzii îl descriu ca fiind neglijent și mediocru din cauza dependenței sale de interviuri fără o structură narativă coerentă.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Don't applaud. Either laugh or don't. (At the Comedy Cellar.)

Conținutul cărții:

Robin Williams. Jerry Seinfeld. Chris Rock. Amy Schumer. Cu toții au împărțit această scenă.

Aceasta este povestea unui loc numit Comedy Cellar, un club minuscul din subsolul orașului New York care a contribuit la lansarea carierei unora dintre cei mai mari comedianți ai timpurilor noastre. De asemenea, a ajuns în prima linie a războiului cultural global, ca urmare a ascensiunii și decăderii celui mai faimos star al său, Louis CK.

Este locul în care artiștii își perfecționează numerele experimentând, asumându-și riscuri și fiind capabili să greșească. Iar acest lucru se datorează în mare măsură proprietarilor clubului, familia Dworman. Ei au creat un spațiu în care libertatea de exprimare era totală. Singura amenințare la adresa acesteia era lipsa râsetelor.

Dar cum a reușit Manny Dworman, un șofer de taxi israelian, să creeze un bastion pentru atât de mulți comedianți influenți? Ce face ca un club să prospere, sau ca o glumă să funcționeze? Unde ar trebui să se situeze limitele morale ale râsului? Și de ce contează atât de mult numărul de furculițe și masa comedianților?

Andrew Hankinson spune povestea folosind cuvintele proprietarilor, comedianților și clienților din ce în ce mai vocali, folosind interviuri, plângeri, e-mailuri, mesaje text, scrisori și petiții, ridicând întrebări despre limbaj, identitate, gust, rasism, putere și multe altele în această conversație cu multe fețe despre pericolele, mândria și politica comediei moderne.