Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Quentin Letts este o critică vehementă a așa-numiților „șefiocrați” și a diferitelor reguli și reglementări societale pe care mulți le consideră opresive. Cartea folosește satira și umorul pentru a aborda corectitudinea politică și tirania percepută a diferitelor autorități în timpul pandemiei COVID-19 și după aceea. În timp ce criticii apreciază spiritul lui Letts și frustrările relatabile pe care le articulează, unii consideră că execuția ar fi putut fi mai bine structurată și că nu toate punctele sale rezonează cu fiecare cititor.
Avantaje:⬤ Stil de scriere ingenios și captivant
⬤ observații pline de umor
⬤ frustrări relatabile față de regulile societății
⬤ un apel la libertatea individuală
⬤ plăcut pentru cei cărora nu le place să li se dea ordine
⬤ oferă o voce majorității tăcute
⬤ provoacă la reflecție asupra problemelor actuale.
Dezavantaje:⬤ Oarecum repetitiv în comparație cu lucrările anterioare
⬤ ar putea beneficia de o mai bună organizare
⬤ anumite vociferări, în special despre restricțiile COVID-19, pot părea exagerate pentru unii cititori
⬤ nu toate punctele pot rezona
⬤ probleme de livrare raportate de unii clienți.
(pe baza a 41 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Stop Bloody Bossing Me about: How We Need to Stop Being Told What to Do
Conținutul cărții:
Mâini, față, spațiu. Curfews. Nu beți. Îndoaie-ți genunchii. Conformează-te, supune-te, supune-te - predă-te. Viața britanică a devenit infestată de autoritarism.
Boris Johnson a câștigat puterea ca unul dintre cei mai liberi, dar primul său an în calitate de prim-ministru a fost marcat de o febră a degetelor. Adevărata pandemie? Ninnying pasiv-agresiv de către politicieni, oameni de știință și oficialități. De la Sage, cu graficele sale, la granzii BBC care ne spun să nu cântăm "Rule Britannia", la National Trust, cu mania sa pentru sclavie, la numărul de calorii din meniuri: de ce nu ne lasă în pace? Regizorii de teatru ne lovesc în cap cu agitprop-ul lor. Bicicliștii militanți țipă la noi din șeile lor. Meghan Markle ne bate la cap pentru că nu suntem mai californieni.
Bossiness: a început când Moise a coborât de pe munte cu tablele sale? Cromwell i-a luat-o înainte lui Chris Whitty cu patru secole și a interzis Crăciunul. A. Hitler, B. Mussolini și J. V. Stalin: le plăcea să se dea mari, dar dictatorii egoiști de astăzi sunt mai subtili. O fac cu un zâmbet grijuliu. Ne spun că este pentru binele nostru. Ei pretind că sunt liberali!
După best-seller-ul Fifty People Who Buggered Up Britain (Cincizeci de oameni care au nenorocit Marea Britanie) și favoritul său de Crăciun din 2017, Patronising Bastards (Ticăloși patroni), scenaristul parlamentar Quentin Letts revine în forță în coperțile cartonate cu un urlet vituperant împotriva "șefocrației". Ei ne spun ce să facem, ce să spunem, cum să gândim. Letts le dă o șarjă prelungită și rezonantă. El îi numește pe cei vinovați, bărbați și femei: Dominic Cummings, profesorul Neil Ferguson, auto-polițistul Nicola Sturgeon, Arhiepiscopul de Canterbury, Cressida Dick, Michael Gove, chiar și sfântul Sir David Attenborough. Bang! Toți iau un butoi. Și mai este și bădăranul Matt Hancock, predispus la publicitate, care pozează pentru fotografii în timp ce își face exercițiile de apăsare "Mr Fit".
Oamenii rezonabili s-au săturat să fie conduși de șefi. Iar atunci când oamenii rezonabili nu mai respectă legea, societatea are o problemă.
