We Do Not Eat Our Hearts Alone: Poems
"Ce dorință nu seamănă cu distanța de peste o mare? ", se întreabă vocea din prima colecție de poezii a lui Kerri Webster, chiar dacă poemele încearcă transformarea acelui spațiu liminar în care cuvântul întâlnește sensul, singurătatea întâlnește singurătatea, iar suprafața întâlnește interiorul.
Aici, "suprafața este semnătura noastră", iar imaginea petei prezintă o modalitate prin care acea suprafață reflectă ceea ce ascunde. În acest spațiu, intimitatea umană întâlnește tranzitivitatea și fragilitatea limbajului, iar prin aceste întâlniri descoperim că harul constă în "a crede întotdeauna în amprentă".
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)