Nu te entuziasma prea tare

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Don't Get Too Excited” (Nu te entuziasma prea tare) de Jen Epstein a adunat recenzii pozitive pentru abordarea sa sinceră și plină de umor a traiului cu tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). Cititorii apreciază capacitatea autoarei de a găsi umor în luptele sale, făcând cartea atât relatabilă, cât și pătrunzătoare. Cartea cuprinde o colecție de eseuri personale care echilibrează realitățile dureroase ale TOC cu momente înălțătoare, creând în cele din urmă o narațiune captivantă care rezonează cu mulți.

⬤ Stil de scriere captivant, plin de umor și autoironie.
⬤ Portret onest al traiului cu TOC care rezonează cu cititorii.
⬤ Teme relativizabile care se adresează unui public larg, dincolo de cei cu TOC.
⬤ Ulifting și inspirație, încurajând auto-acceptare și umor în luptele de zi cu zi.
⬤ Eseuri bine structurate, care mențin cititorii interesați și distrați.

⬤ Unii cititori pot considera că subiectul TOC este dificil, în ciuda umorului.
⬤ Așteptările create de comparațiile cu autori importanți precum David Sedaris pot duce la dezamăgirea unora.
⬤ Natura episodică a eseurilor poate să nu fie pe placul celor care caută un arc narativ tradițional.

(pe baza a 21 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Don't Get Too Excited

Conținutul cărții:

Jen Epstein s-a născut îngrijorată. În copilărie, își făcea griji că i se va rupe uvula, o va înghiți și va muri sufocată.

Apoi se temea că o vor prinde firele de înaltă tensiune. În cele din urmă, a fost diagnosticată cu dificultăți de învățare și, mai târziu, cu tulburare obsesiv-compulsivă. Inteligentă, dar plină de provocări, Jen trece prin doi ani în Israel ca elevă de liceu și se ceartă cu asistența tehnică pentru televizorul ei.

Supraviețuiește unei șederi de două nopți în spital, cu toate pericolele de contaminare, și personalului medical care intră în camera ei la orice oră din noapte pentru a-i cere fluidele corporale. Fie că se gândește la maternitate sau refuză să bea apă cu gheață în Costa Rica, Jen, cu umorul ei autoironic, își expune demonii interiori cu povești care sunt uneori sfâșietoare și întotdeauna profund personale, pătrunzând în amănuntele vieții ei cu un stil distinctiv și teme de interes universal.