Nu vom merge la Tuapse: De la Donets la Oder cu Legiunea Wallonie și Brigada a 5-a de asalt voluntară SS „Wallonien” 1942-45

Recenzii ale cititorilor

Cartea „We Will Not Go to Tuapse” detaliază experiențele unui voluntar belgian care a servit în armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Recenzile indică faptul că, deși oferă o relatare personală unică a Frontului de Est și explorează teme complexe de naționalism și supraviețuire, cartea nu este lipsită de defecte. Narațiunea este criticată pentru faptul că este prolifică și uneori plictisitoare, adesea trecând cu vederea sau ignorând realitățile atrocităților comise de naziști.

Cartea oferă o perspectivă detaliată și personală asupra experiențelor unui soldat civil pe Frontul de Est, descriind greutățile întâmpinate în timpul războiului și interacțiunile cu civilii locali. Cititorii apreciază autenticitatea narațiunii și exprimarea autentică de către autor a motivațiilor și luptelor sale. Memoriile oferă o perspectivă valoroasă asupra unor aspecte mai puțin cunoscute ale celui de-al Doilea Război Mondial, în special în ceea ce privește voluntarii belgieni.

Criticile semnalează titlul slab al cărții, proza plictisitoare și tendința de a trece cu vederea sau de a raționaliza atrocitățile comise de armata germană. Unii cititori consideră că stilul este meandric și dificil de asimilat, în special în relatările postbelice. În plus, există îngrijorări cu privire la prejudecățile ideologice ale autorului și la lipsa de echilibru în descrierea acțiunilor din timpul războiului.

(pe baza a 210 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

We Will Not Go to Tuapse: From the Donets to the Oder with the Legion Wallonie and 5th SS Volunteer Assault Brigade 'Wallonien' 1942-45

Conținutul cărții:

Aceasta este o cronică clasică a unui soldat, relatată cu o candoare desăvârșită, despre experiențele autorului ca voluntar în Legiunea Valonă a armatei germane și, ulterior, în Brigada a 5-a de asalt voluntară SS Wallonien și în Divizia a 28-a de grenadieri voluntari SS Wallonien. Cu toate acestea, cartea se aventurează mult dincolo de povestea obișnuită a unui soldat și se apropie de un jurnal de călătorie al campaniei de pe Frontul de Est, rar atins de memoriile din acea perioadă.

Cartea autopublicată de Kaisergruber în limba franceză este foarte apreciată de istoricul belgian și expert în acești voluntari, Eddy de Bruyne, și de autorul cărții Battle of Cherkassy, Douglas Nash. Această carte merită atenție ca fiind echivalentul voluntarilor SS al cărții lui Guy Sajer The Forgotten Soldier, un bestseller în SUA și Europa. Prin comparație, povestea lui Kaisergruber are avantajul de a fi complet verificabilă prin documente și relatări istorice serioase deja publicate, precum For Rex and for Belgium a lui Eddy de Bruyne și European Anabasis a lui Kenneth Estes.

Până în ultimii ani, se știau foarte puține despre zecile de mii de cetățeni străini din Norvegia, Danemarca, Olanda, Belgia, Franța și Spania care au servit voluntar în formațiunile militare ale armatei germane și ale Waffen-SS-ului german. În cartea lui Kaisergruber, cititorul descoperă aspecte importante ale colaborării, contribuțiile aparente ale voluntarilor la efortul de război german, experiențele lor variate, motivele lor, atitudinea Înaltului Comandament și a birocrației germane, precum și reacția la acestea în țările ocupate. Experiențele de luptă ale valonilor au fost similare cu cele ale celor mai bune unități de voluntari ale Waffen-SS, deși au participat în egală măsură la prăbușirea celui de-al Treilea Reich în mai 1945. Deși nu își cere scuze pentru serviciul său, Kaisergruber nu are pretenții speciale pentru cauza germană și nu scrie din apologia și dogma postbelică, ci din observațiile sale de primă mână ca tânăr care a experimentat războiul pentru prima dată, depășind cu mult ceea ce era imaginabil la acea vreme.

Observațiile sale asupra camarazilor de arme, comandanților, civililor ruși și câmpurilor de luptă se dovedesc emoționante și revelatoare. Ele rămân la fel de proaspete ca atunci când a scris pentru prima dată unele dintre ele în jurnalul său de călătorie, "Pens es fugitives et Souvenirs (1941-46)". Fernand Kaisergruber se bazează pe jurnalele sale contemporane, pe cele ale camarazilor săi și pe munca sa ulterioară cu aceștia, în calitate de secretar al ligii veteranilor postbelici, pentru a prezenta o epopee foarte captivantă.