Nucă de cocos: O fată de culoare, o familie adoptivă albă și căutarea apartenenței și identității

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o carte de memorii profund inspirațională care explorează călătoria autodescoperirii autoarei în timp ce navighează între culturile nigeriană și britanică. Cartea evidențiază teme legate de dezvoltarea personală, reziliență și importanța de a rămâne fidel propriei persoane în ciuda presiunilor societății. Cititorii au lăudat cartea pentru povestea sa pătrunzătoare și pentru relatarea experiențelor autoarei, în special în ceea ce privește provocările culturale cu care se confruntă imigranții.

⬤ Ulifting și inspirațional, încurajând cititorii să facă față temerilor cu grație.
⬤ Oferă o narațiune convingătoare a descoperirii de sine și a identității culturale.
⬤ Explorare pătrunzătoare a experienței imigranților și a diferențelor culturale.
⬤ Frumos scrisă și adaptabilă diferitelor medii, în special celor familiarizați cu luptele culturale.
⬤ Povestiri captivante care îi fac pe cititori să se implice în călătoria autorului.

⬤ Unii cititori pot considera că tranzițiile și provocările culturale descrise sunt grele din punct de vedere emoțional.
⬤ Accentul limitat pe anumite relații, cum ar fi soțul autoarei, îi poate face pe unii cititori să dorească mai mult context.
⬤ Câțiva cititori au menționat că s-au simțit șocați sau îngroziți de anumite diferențe culturale, ceea ce le poate diminua experiența de lectură.

(pe baza a 117 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Coconut: A Black Girl, a White Foster Family, and the Search for Belonging and Identity

Conținutul cărții:

Această carte de memorii inspiratoare spune povestea descoperirii de sine a unei femei în timp ce supraviețuia sărăciei, pierderii, singurătății, maltratării și luptei pentru a obține o educație.

O generație de copii nigerieni s-au născut în Marea Britanie în anii cincizeci și șaizeci, au fost înființați privat de familii albe, apoi duși în Nigeria de către părinții lor.

Nuca de cocos este povestea unuia dintre acești copii.

1963, nordul Londrei. Nan o înființează pe Florence Ọlájídé, în vârstă de un an, și îi spune Ann. Florence își adoră mama adoptivă mai mult decât orice, dar Nan și copiii din jurul ei au toți pielea albă și ea nu se poate abține să nu se simtă diferită. Apoi, patru ani mai târziu, după o vizită de weekend la părinții ei naturali, Florence nu se mai întoarce la Nan. Două luni mai târziu, între mama și tatăl ei și cei trei frați ai săi, Florence, în vârstă de șase ani, coboară de pe un vapor în Lagos, unde se confruntă cu căldura aprigă a soarelui african.

Schimbând patul frumos și confortabil din camera ei de la Nan cu o saltea pe podeaua sufrageriei din noua ei casă, Florence se luptă să se adapteze. Vrea să își îmbrățișeze moștenirea culturală, dar nu vorbește yoruba și nu știe nimic despre obiceiuri. Conflictele cu bunica ei, Mama, matriarhul familiei, se soldează cu bătăi frecvente. Sfâșiată între experiențele copilăriei sale timpurii și așteptările culturii sale africane, ea începe să se întrebe cine este. Nigeriană, britanică, ambele?