Nuremberg sau țara promisă

Titlul original:

Nuremberg or the Promised Land

Conținutul cărții:

Eu nu iau apărarea Germaniei. Eu iau apărarea adevărului.

Nu știu dacă adevărul există, și mulți oameni au adus argumente pentru a-mi dovedi că nu există. Dar știu că minciunile există. Știu că deformarea sistematică a faptelor există.

Am trăit timp de trei ani cu o falsificare a istoriei. Această falsificare este abilă: implică fantezii, se bazează chiar pe o conspirație a fanteziilor imaginate. Eu, eu cred prostește în adevăr.

Cred chiar că acesta sfârșește prin a triumfa asupra tuturor și chiar asupra imaginii pe care cineva și-o face despre noi. Destinul precar al falsificării inventate de Rezistență ne-a adus deja dovada acestui lucru. Astăzi, blocul este spart, culorile sale se desprind: aceste panouri publicitare nu rezistă decât câteva sezoane.

Dar atunci, dacă propaganda democrațiilor a mințit despre noi timp de trei ani, dacă a distorsionat ceea ce am făcut, de ce ar trebui să o credem atunci când ne vorbește despre Germania? Nu cumva a falsificat istoria ocupației, așa cum a prezentat în mod eronat acțiunile guvernului francez? Opinia publică începe să își corecteze judecata cu privire la purificare. Nu ar trebui să ne întrebăm dacă nu trebuie făcută aceeași revizuire și în privința condamnărilor aduse de aceiași judecători la Nuremberg? Nu este cel puțin cinstit, ba chiar necesar, să ridicăm această întrebare? Dacă acțiunea judiciară care a lovit mii de francezi este o fraudă, ce ne dovedește că cea care a condamnat mii de germani nu este de asemenea o fraudă? Avem dreptul să nu fim interesați de această problemă?