O analiză a cărții lui Michel Foucault Disciplină și pedeapsă

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 14 voturi.

Titlul original:

An Analysis of Michel Foucault's Discipline and Punish

Conținutul cărții:

Michel Foucault este cunoscut drept unul dintre cei mai inovatori gânditori ai secolului al XX-lea, iar lucrarea sa Disciplină și pedeapsă a fost atât de originală și a oferit modele atât de utile altor cercetători, încât cartea se numără acum printre cele mai influente lucrări academice publicate vreodată.

Scopul lui Foucault este de a urmări modul în care a fost transformată încarcerarea între secolele al XVII-lea și al XX-lea. Ceea ce a început ca un spectacol, în care pedepsele rituale erau concentrate asupra corpului prizonierului, a devenit în cele din urmă o chestiune de disciplinare privată a unui suflet delincvent.

Lucrarea lui Foucault este renumită pentru intuițiile sale originale, iar Disciplină și pedeapsă conține câteva dintre cele mai convingătoare observații ale sale. O mare parte a cărții se concentrează pe stabilirea de noi conexiuni între cunoaștere și putere, ceea ce îl determină pe Foucault să schițeze o nouă interpretare a relației dintre voir, savoir și pouvoir - sau, "a vedea înseamnă a ști înseamnă a avea putere". Foucault se oprește, de asemenea, cu detalii fascinante asupra adevăratelor implicații ale unei soluții deosebit de creative la problemele generate de încarcerarea unui număr mare de infractori într-un spațiu restrâns - "panopticonul" lui Jeremy Bentham, o închisoare construită în jurul unui turn central din care gardienii ascunși puteau - sau nu - să monitorizeze orice prizonier la un moment dat. După cum subliniază Foucualt, panopticonul creează o închisoare în care deținuții se vor autodisciplina, de teama pedepsei, chiar și atunci când nu sunt prezenți gardieni. În continuare, el aplică această perspectivă la modul în care ne comportăm cu toții în lumea exterioară - o lume în care camerele de supraveghere video și radarele sunt concepute în mod explicit pentru a ne modifica comportamentul.

Viziunea extrem de originală a lui Foucault asupra închisorilor le leagă, de asemenea, de structuri mai largi de putere, permițându-i să susțină că toate concepțiile anterioare despre închisoare sunt înșelătoare, chiar greșite. Pentru Foucault, scopul final al încarcerării nu este nici pedepsirea deținuților, nici reducerea criminalității. Acesta este de a produce delincvență ca o modalitate de a permite statului să controleze și să structureze criminalitatea.