O analiză a eticii nicomaheene a lui Aristotel

Titlul original:

An Analysis of Aristotle's Nicomachean Ethics

Conținutul cărții:

Aristotel, student al lui Platon, a scris Etica nicomahică în anul 350 î.Hr., într-o perioadă de dezvoltare intelectuală extraordinară.

Peste două milenii mai târziu, explorarea sa aprofundată a virtuții, a rațiunii și a binelui uman suprem constituie încă baza valorilor care stau la baza civilizației occidentale. Potrivit lui Aristotel, binele uman suprem este eudaimonia, sau fericirea, care provine dintr-o viață de acțiune virtuoasă.

El susține că virtuțile precum dreptatea, cumpătarea și înțelepciunea practică nu pot fi pur și simplu predate, ci trebuie dezvoltate în timp prin cultivarea unor obiceiuri virtuoase, care pot fi dezvoltate prin utilizarea înțelepciunii practice și prin recunoașterea punctului de mijloc dorit între extremele comportamentului uman.