O artă trădătoare

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză atentă a traducerii și a poeziei, lăudată pentru stilul de scriere captivant și pentru pătrunderea în temele literare.

Frumos scrisă, analiză ascuțită a traducerii, lectură captivantă și sprințară, stil conversațional, critică literară accesibilă.

Niciuna menționată explicit în recenzii.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Treacherous Art

Conținutul cărții:

Aceste fragmente sunt selectate dintr-o serie constantă de eseuri și recenzii pe care m-am trezit publicându-le la sfârșitul anilor '80 ai începutului de secol. A fost o perioadă în care am tradus poezie, nu atât ca un "proiect" specific de traducere, ci ca o extensie a scrierii de poezie. Și ca un mijloc interactiv de a citi poezie.

Impulsul meu de a scrie proză despre poezia tradusă a fost explorativ, nu didactic. În timpul acestei perioade, am publicat în cele din urmă trei colecții de traduceri din trei perioade culturale foarte diferite. În 2012, cele 91 de poezii existente ale lui Luxorius, un epigramist latin din secolul al VI-lea e.n., care scria în Africa de Nord ocupată de vandali la începutul Evului Mediu. Aceasta a continuat cu o cercetare multianuală a lui Martial și a culminat cu o selecție de dimensiuni mari, în 2018. În același timp, începând cu o carte de versuri la sfârșitul anilor '70, l-am tradus pe Rilke, publicând în cele din urmă o selecție extinsă în 2020.

Se poate scrie poezie în mod fericit și productiv fără prea multă teoretizare. De fapt, cel puțin în gândirea epocii noastre, cele mai bune poezii izvorăsc din nevoie, nu din teorie. Chiar și formaliștii de succes folosesc forma ca vehicul, nu ca inspirație. Dar atunci când îți dorești să traduci poezia în poezie, te poți trezi, de asemenea, într-un peisaj anarhic fără hartă, navigând pe marginea unei stânci în ceața dintre limbi. Atunci când traduci clasici consacrați, "nu face rău" nu este o preocupare. Dar "să nu faci vreo prostie" este o directivă primordială. Toate celelalte reguli decurg din aceasta. "Poliția traducerii" există, dar nu trebuie să ne temem de ea, ci de propriul Gestapo intern. Astfel, multe dintre aceste piese au servit drept negocieri cu mine însumi pentru permisiune. Unele fac vizite repetate la poeții de mai sus pentru mai multe priviri. Dar, de undeva de-a lungul anilor, a continuat să apară și Catullus. Am primit și am primit din nou aceste vizite. (Art Beck)