Evaluare:
În general, cartea „O doamnă pierdută” de Willa Cather este bine primită pentru povestirea sa bogată și proza evocatoare, surprinzând complexitatea relațiilor umane și schimbările societale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Cu toate acestea, există critici cu privire la designul cărții și unele nemulțumiri cu privire la anumite ediții.
Avantaje:⬤ Narațiune bogată și descrieri vii ale personajelor și decorurilor.
⬤ Explorarea convingătoare a unor teme precum prietenia, pierderea și schimbarea societății.
⬤ Stilul de scriere al lui Cather este lăudat pentru claritatea și profunzimea emoțională.
⬤ Mulți cititori consideră cartea atât fermecătoare, cât și provocatoare.
⬤ Cartea este compactă, dar de impact, creând o impresie de durată.
⬤ Unii cititori consideră finalul cărții ambiguu sau nesatisfăcător.
⬤ Aspectele fizice ale anumitor ediții (de exemplu, fontul, aspectul) sunt criticate pentru că sunt incomode la lectură.
⬤ Anumite ediții, cum ar fi versiunea Virago Modern Classics Kindle, sunt aspru criticate pentru slaba traducere și editare.
(pe baza a 114 recenzii ale cititorilor)
A Lost Lady
A Lost Lady (O doamnă pierdută) de Willa Cather a fost publicată pentru prima dată în 1923. Cartea spune povestea lui Marian Forrester și a soțului ei, căpitanul Daniel Forrester, care locuiesc în orașul Sweet Water din vestul țării, de-a lungul căii ferate transcontinentale.
Romanul este scris la persoana a treia, dar este scris mai ales din perspectiva lui Niel Herbert, un tânăr care crește în Sweet Water și asistă la declinul doamnei Forrester, pentru care simte foarte mult, dar și al Vestului însuși, de la epoca idealizată a pionierilor nobili la epoca exploatării capitaliste. Romanul este considerat ca având un cadru simbolic robust. De asemenea, se consideră că a avut o influență asupra lui F.
Scott Fitzgerald, Marian Forrester fiind o sursă de inspirație pentru personajul său Daisy Buchanan din Marele Gatsby. Prima versiune cinematografică a romanului a fost creată în 1924, adaptată de Dorothy Farnum.
Regizată de Harry Beaumont, aceasta i-a avut în rolurile principale pe Irene Rich, Matt Moore, June Marlowe și John Roche. De asemenea, va fi adaptat foarte vag într-un film cu același nume în 1934, de Gene Markey, și a fost interpretat de Barbara Stanwyck în rolul lui Marian Forrester. Filmul nu s-a ridicat la înălțimea reputației romanului și este în general considerat mediocru.
(wikipedia. org)
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)