O familie exilată

Titlul original:

A Family Exiled

Conținutul cărții:

Aceasta este povestea unei familii exilate în 1940 în regiunea Arkhangelsk, o regiune foarte îndepărtată a Rusiei. Este o poveste a curajului și a rezistenței familiei mele, care a supraviețuit celor mai disperate condiții din lagărele de muncă rusești, Poldniewica, Derawelka și Duraszewo.

Prima țintă a lui Stalin la intrarea pe teritoriul polonez, la 17 septembrie 1939, a fost să zdrobească coloniștii de la granița estică într-un act de răzbunare. Stalin nu uitase înfrângerea din războiul ruso-polonez din 1919-1921 și îi considera pe coloniștii militari polonezi care locuiau în Kresy drept "dușmani ai statului".

Doi dintre acești "dușmani ai statului" au fost bunicul meu Adam Goral și strănepotul Walery Radomski, oameni de un curaj și o vitejie liniștite, iar ei și familiile lor au plătit prețul. Nu mai era loc pentru această "clică" în ordinea sovietică, iar Miliția rusă aștepta să acționeze.

În noaptea fatidică de 10 februarie 1940, fără niciun avertisment, NKVD - precursorul KGB-ului - a intrat în casele lor și, sub amenințarea armei, le-a spus că sunt "o amenințare la adresa ordinii publice" și a împachetat cu forța familia în vagoane de vite. Va fi o călătorie de peste 2 000 de kilometri și trei săptămâni de mizerie și frică la temperaturi de minus 25 de grade.

Viața în lagărele de muncă era un iad. Înconjurați de păduri imense și climă extremă, nu exista nicio scăpare. Au fost înfometați, maltratați și aproape munciți până la moarte până la "amnistia" din 1941 (pactul polono-rus). Abia au supraviețuit și apoi au trebuit să facă față unei călătorii de evadare prin Munții Ural, stepele Kurgistanului, Kazahstan, Uzbekistan și, în cele din urmă, în siguranță în Pahlevi din Persia (Iran) în 1942. Călătorii care au însumat mii de kilometri și multe luni. Determinarea lor incredibilă le-a permis să ajungă la libertate.

Au avut de înfruntat tristețea, refacerea și tulburările - au supraviețuit când multe mii de compatrioți exilați nu au reușit. Familia mea nu s-a întors în Polonia după război; "dușmanii statului" riscau închisoarea sau chiar mai rău. În cele din urmă, și-au stabilit casele în Anglia, în pace și siguranță. Stalin nu le-a distrus spiritul: mama mea, Alicja, are 98 de ani; ea și familia ei au supraviețuit și, în calitate de copil al Sybiraks, sunt mândru să le spun povestea.