O filosofie a nebuniei: Experiența gândirii psihotice

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare profundă și autentică a nebuniei, îmbinând elemente literare și filosofice, dar poate fi provocatoare și lentă pentru unii cititori.

Exprimă cu sinceritate experiența nebuniei, combină elemente literare și filosofice, prezintă episoade vii și convingătoare și oferă pasaje strălucitoare.

Nu este potrivită pentru lectura ocazională; poate fi considerată o trudă de către unii cititori, iar stilul poate fi ciudat și exasperant.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Philosophy of Madness: The Experience of Psychotic Thinking

Conținutul cărții:

Filozofia psihozei și psihoza filozofiei: un filozof se bazează pe experiența sa de nebun.

În această carte, filosoful și lingvistul Wouter Kusters examinează filosofia psihozei - și psihoza filosofiei. Analizând experiența psihozei în termeni filosofici, Kusters nu numai că emancipează experiența psihoticului de clasificarea medicală, dar îl emancipează și pe filosof de îngustimea manualelor și a mediului academic, permițând filosofilor să se angajeze în praxis-ul vieții reale, filosofia in vivo. Filozofia și nebunia - termenul preferat al lui Kusters, nemedicalizat - coexistă, una reflectând-o pe cealaltă.

Kusters se bazează pe propria sa experiență a nebuniei - două episoade de psihoză, la douăzeci de ani distanță - precum și pe alte relatări ale psihozei la persoana întâi. Speculând cu privire la efectul înnebunitor al anumitor cuvinte și gânduri, el susține și demonstrează că fluxul constant de deliberare filosofică poate duce la un episod psihotic acut în toată regula. Într-adevăr, un anumit tip de filosofare poate duce la confuzie, paradoxuri, intuiții nepământene și îngheț circular care amintește de nebunie. Psihoza se prezintă psihoticului ca un adevăr și o realitate ineluctabile.

Kusters evocă uimirea filosofică sau existențială a nebunului față de realitate, gândire, timp și spațiu, bazându-se pe relatările autobiografice clasice despre psihoze ale lui Antonin Artaud, Daniel Schreber și alții, precum și pe munca psihiatrilor și psihologilor fenomenologi și a fenomenologilor precum Edmund Husserl și Maurice Merleau-Ponty. El ia în considerare misticul filozofic și filozoful mistic, urmărind curentul nebunesc din filozofia husserliană a timpului; vizitează castelele de nori ale nebuniei mistice, întâlnind adepți ai LSD, filozofi, teologi și nihiliști; și, căzând pe pământ, descoperă anxietatea, vidul, iluziile și halucinațiile. Nebunia și filosofia avansează și converg spre un singur punct de dispariție.