O inimă pură și radiantă

Recenzii ale cititorilor

Criticii au păreri diferite despre „O inimă pură și radiantă” de Lydia Millet. Mulți au lăudat premisa sa imaginativă și scrisul frumos, în special în prima jumătate, care se adâncește în personajele oamenilor de știință cheie din domeniul atomic și în reflecțiile acestora asupra acțiunilor lor. Cu toate acestea, mai mulți cititori au criticat ultima parte a cărții pentru ritmul său, intriga întortocheată și finalul nesatisfăcător, unii considerând că a devenit prea lungă și confuză. Cartea este remarcată pentru temele sale provocatoare cu privire la impactul armelor nucleare și al societății contemporane, deși execuția sa a fost criticată pentru lipsa de coerență și stilul narativ dezarticulat.

⬤ Premisă captivantă care combină SF-ul cu temele istorice
⬤ stil de scriere frumos și poetic
⬤ dezvoltare puternică a personajelor în prima jumătate
⬤ explorare provocatoare a moștenirii bombei atomice și a problemelor contemporane
⬤ narațiune imaginativă care rezonează cu preocupările actuale.

⬤ Ritmul devine lent și plictisitor, mai ales în a doua jumătate
⬤ finalul este considerat nesatisfăcător și prost executat
⬤ narațiunea poate părea dezarticulată și întortocheată
⬤ teme abordate cu greutate uneori
⬤ iar unii cititori au considerat dialogul confuz sau lipsit de punctuația tradițională.

(pe baza a 27 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Oh Pure and Radiant Heart

Conținutul cărții:

"Deși Oh Pure and Radiant Heart posedă ireverența nervoasă a lui Kurt Vonnegut și Joseph Heller, Millet își însușește subiectul, capturând esența acestor genii într-un mod care poate fi descris doar ca, ei bine, geniu." --Vanity Fair

Oh Pure and Radiant Heart îi surprinde pe cei trei oameni de știință care au contribuit la inventarea bombei atomice - Oppenheimer, Leo Szilard și Enrico Fermi - în timp ce priveau primul nor ciupercă din istorie ridicându-se deasupra deșertului pe 16 iulie 1945... și îi plasează în Santa Fe din zilele noastre.

Unul câte unul, oamenii de știință sunt observați de un bibliotecar timid, care devine convins de autenticitatea lor. Încântată, dezorientată, copleșită de semnificația lor ca repere istorice, pe de o parte, și de personalitatea lor deosebită, pe de altă parte, ea, spre disperarea soțului ei, se dedică lor. Curând, oamenii de știință își găsesc un tătic iubitor - un tânăr milionar drogat din Tokyo care îi finanțează. Eroi pentru unii, nebuni sau escroci pentru alții, oamenii de știință devin în cele din urmă figuri religioase mesianice pentru fanatici, care cred că Oppenheimer este a doua venire.

Pe măsură ce convoiul din ce în ce mai mare traversează țara într-o flotă de rulote într-un pelerinaj la ONU, oamenii de știință se luptă cu moștenirea invenției lor și cu celebritatea lor din ce în ce mai mare, în timp ce Ann și soțul ei se luptă cu tensiunea din căsnicia lor, o călătorie personală căsătorită cu o istorie a armelor termonucleare.