O istorie a Japoniei, 1615-1867

Recenzii ale cititorilor

Istoria Japoniei în mai multe volume a lui George Sansom este foarte apreciată pentru explorarea cuprinzătoare și erudită, dar accesibilă, a istoriei Japoniei din perioada feudală până la restaurația Meiji. Cititorii îi apreciază proza captivantă și relatarea detaliată, deși poate fi mai potrivită pentru cei cu un interes serios pentru subiect.

⬤ Examinarea minuțioasă și detaliată a istoriei Japoniei, în special a aspectelor politice și economice.
⬤ Proză lizibilă și captivantă care face accesibile subiectele complexe.
⬤ Bine structurată în volume distincte, fiecare acoperind perioade istorice semnificative.
⬤ Foarte informativ și considerat un standard al istoriei narative a Japoniei.

⬤ Nu este recomandată cititorilor ocazionali sau celor cu puține cunoștințe anterioare despre istoria Japoniei, deoarece poate părea densă și complexă.
⬤ Cel de-al treilea volum este considerat mai slab decât cele anterioare, concentrându-se mai mult pe schimbările societale decât pe evenimente și personalități.
⬤ Poate înclina spre o perspectivă părtinitoare împotriva shogunatului Tokugawa.
⬤ Tratarea limitată a aspectelor culturale, care îi poate dezamăgi pe cei interesați de istoria culturală a Japoniei.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A History of Japan, 1615-1867

Conținutul cărții:

Acesta este volumul final al unei lucrări în trei volume care culminează studiul vieții celui mai distins cercetător al istoriei japoneze din Occident. O narațiune directă a dezvoltării civilizației japoneze până în 1867, cele trei volume constituie prima istorie cuprinzătoare pe scară largă a Japoniei.

Spre deosebire de renumita Scurtă istorie culturală, aceasta se ocupă în principal de fenomenele politice și sociale și abordează doar incidental religia, literatura și artele. Tratamentul este în primul rând descriptiv și faptic, dar autorul oferă unele interpretări pragmatice și sugerează comparații cu istoria altor popoare.

A History of Japan: 1615-1867 descrie dezvoltarea politică și socială a Japoniei în timpul celor două secole și jumătate de domnie a shogunilor Tokugawa, o perioadă de dezvoltare remarcabilă în aproape toate aspectele vieții naționale. În timpul lui Ieyasu, primul shogun Tokugawa, a început să fie elaborat un sistem de control și echilibru pentru a menține în ordine marile feudate. Succesorii săi au continuat această politică și, într-adevăr, una dintre caracteristicile esențiale ale guvernării shogunilor Tokugawa a fost hotărârea de a menține pacea. Eliberate de războiul civil, energiile națiunii au fost dedicate creșterii producției de bunuri în agricultură, industrie și minerit.

Încălcările politicii tradiționale de izolare au început să apară odată cu sosirea navelor străine în apele japoneze, primii intruși fiind rușii în anii 1790. Ulterior, guvernul s-a străduit să țină navele străine departe de porturile japoneze, însă, în scurt timp, presiunea puterilor occidentale, întărită de sosirea navelor de război comandate de Commodore Perry în 1853, a forțat Japonia să ia parte la afacerile internaționale.