O istorie culturală a dizabilității în epoca modernă

Titlul original:

A Cultural History of Disability in the Modern Age

Conținutul cărții:

Dacă eugenia - știința eliminării tipurilor de ființe umane nedorite din registrul speciilor - a ajuns să supradetermine sfârșitul secolului al XIX-lea în ceea ce privește handicapul, secolul al XX-lea poate fi cel mai bine caracterizat ca gestionarea repercusiunilor pentru populațiile umane variabile.

A Cultural History of Disability in the Modern Age (O istorie culturală a handicapului în epoca modernă) oferă o perspectivă interdisciplinară asupra handicapului ca o revărsare de eforturi profesionale, politice și de reprezentare pentru a repara, corecta, elimina, păstra și chiar cultiva valoarea corpurilor crip. Această carte urmărește analize ale desfășurării dizabilității ca izvor pentru o etică alternativă a trăirii în și alături de corpul diferit, luând în considerare simultan contextele sociale și materiale variate ale diferențelor umane devalorizate de la Primul Război Mondial până în prezent.

Pe scurt, acest volum demonstrează că, în moduri asemănătoare lui Ozymandias, proiectul occidental al omului, cu perpetuarea sa a ierarhiilor corp-minte, se prăbușește în deșerturile imperiilor eșuate, ale furiilor genocidare și ale miturilor întineritoare ale noilor state naționale din secolul XX. O resursă esențială pentru cercetători, savanți și studenți din domeniul istoriei, literaturii, culturii, filosofiei, reabilitării, tehnologiei și educației, O istorie culturală a dizabilității în epoca modernă explorează teme și subiecte precum: corpurile atipice; deficiențele de mobilitate; durerea și boala cronică; orbirea; surzenia; vorbirea; dificultățile de învățare; și sănătatea mintală, luptând în același timp cu statutul lor de predictori nesiguri a ceea ce constituie o umanitate nedorită.