O lume dincolo de fizică: Apariția și evoluția vieții

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Stuart Kauffman prezintă un argument convingător împotriva reducționismului, afirmând că biologia și viața nu pot fi pe deplin explicate prin fizică. În timp ce mulți recenzenți apreciază originalitatea și profunzimea viziunilor lui Kauffman asupra complexității vieții, unii critică cartea pentru raționamentul filosofic uneori confuz și pentru lipsa de validare empirică a afirmațiilor sale. În general, cititorii consideră că această carte este o explorare interesantă a evoluției biologice, însă stârnește opinii variate cu privire la argumentele și abordarea sa.

** Oferă noi concepte interesante privind originile și complexitatea vieții. ** Accesibilă nespecialiștilor în biologie. ** Contestă viziunea reducționistă din fizică și subliniază aspectele unice ale sistemelor biologice. ** Punctul culminant al cercetării de o viață a lui Kauffman, oferind un cadru pentru înțelegerea complexității lumii biologice. ** Stimulează gândirea și discuțiile în jurul unor întrebări științifice profunde.

** Unele argumente par grăbite sau lipsite de suport și validare adecvate. ** Cartea este considerată uneori prea teoretică, ceea ce îi poate îndepărta pe unii cititori. ** Anumite digresiuni filosofice pot încurca mesajul principal. ** Critici din partea unor cititori cu privire la respingerea de către Kauffman a fizicii și reducționismului ca fiind lipsite de profunzime. ** Câțiva recenzenți au considerat că jargonul și conceptele tehnice reprezintă o provocare, putând limita audiența.

(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A World Beyond Physics: The Emergence and Evolution of Life

Conținutul cărții:

Cum a început viața? Evoluția vieții poate fi descrisă prin legi asemănătoare fizicii? Cea mai recentă carte a lui Stuart Kauffman oferă o explicație - dincolo de ceea ce pot explica legile fizicii - a evoluției de la un mediu chimic complex la reproducerea moleculară, la metabolism și la protocelulele timpurii, precum și la evoluția ulterioară către ceea ce recunoaștem drept viață. Printre cele aproximativ o sută de miliarde de sisteme solare din universul cunoscut, viața în evoluție este cu siguranță abundentă.

Această evoluție este un proces de "devenire" în fiecare caz. De la Newton încoace, am apelat la fizică pentru a evalua realitatea. Dar fizica singură nu ne poate spune de unde venim, cum am ajuns și de ce lumea noastră a evoluat de la organismele unicelulare la o biosferă extrem de complexă.

Bazându-se pe conceptele din activitatea sa de cercetător în domeniul sistemelor complexe la Institutul Santa Fe, Kauffman se concentrează în special pe ideea de autoconstrucție a celulelor și introduce concepte precum "închiderea constrângerilor".

Sistemele vii sunt definite prin conceptul de "organizare", care nu a fost suficient abordat în lucrările anterioare. Celulele sunt sisteme autopoetice care se construiesc singure: ele își construiesc literalmente propriile constrângeri privind eliberarea de energie în câteva grade de libertate, care constituie însăși activitatea termodinamică prin care își construiesc propriile constrângeri autocreatoare.

Celulele vii sunt "mașini" care își construiesc și își asamblează propriile părți funcționale. Apariția unor astfel de sisteme - problema originii vieții - a fost probabil o tranziție de fază spontană către auto-reproducere în sisteme prebiotice suficient de complexe. Protocelulele rezultate au fost capabile de variația ereditară a lui Darwin, deci de o evoluție deschisă prin selecție naturală.

Evoluția propagă această organizare emergentă. Creaturile vii care evoluează, prin faptul că există, creează noi nișe în care pot apărea și alte creaturi noi. Dacă viața este abundentă în univers, această diversitate care se autoconstruiește, se propagă și explodează ne duce dincolo de fizică, la biosferele de pretutindeni.