O pace amară: Washington, Hanoi și crearea Acordului de la Paris

Recenzii ale cititorilor

Recenzile subliniază că cartea lui Pierre Asselin, „O pace amară”, oferă o înțelegere echilibrată a Războiului din Vietnam prin utilizarea unor cercetări ample din arhivele nord-vietnameze. Autorul prezintă o viziune nuanțată asupra negocierilor dintre Nixon și Kissinger, sugerând că acestea au fost mai eficiente decât au fost adesea prezentate, criticând în același timp politica cinică de putere a ambelor părți. Asselin susține că prelungirea tragică a războiului a rezultat mai degrabă din angajamente ideologice decât din încercări autentice de pace.

⬤ Perspectivă echilibrată care încorporează cercetarea arhivelor nord-vietnameze.
⬤ Oferă o evaluare nuanțată a lui Nixon și Kissinger, recunoscând eforturile acestora în negocieri.
⬤ evidențiază complexitatea luptei ideologice și impactul acesteia asupra războiului.
⬤ Oferă o perspectivă asupra motivațiilor și acțiunilor liderilor americani și nord-vietnamezi.
⬤ Încurajează o reflecție asupra ideologiilor care au condus la conflict.

⬤ Cartea poate fi percepută ca fiind excesiv de simpatică pentru Nixon și Kissinger.
⬤ Unii cititori ar putea găsi analiza istorică detaliată densă sau complexă.
⬤ Explorarea luptelor ideologice poate părea o simplificare excesivă a cauzelor războiului.
⬤ Lungimea și profunzimea cercetării ar putea fi derutante pentru cititorii ocazionali.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Bitter Peace: Washington, Hanoi, and the Making of the Paris Agreement

Conținutul cărții:

Demonstrând rolul central al diplomației în războiul din Vietnam, Pierre Asselin urmărește negocierile secrete care au dus la Acordul de la Paris din 1973, care a pus capăt implicării americane, dar nu a reușit să aducă pacea în Vietnam. Pentru că cele două părți au semnat acordul sub presiune, autorul argumentează că pacea promisă de acesta era sortită să se destrame.

Până în ianuarie 1973, impasul militar continuu și dificultățile tot mai mari de pe frontul intern au forțat atât Washingtonul, cât și Hanoiul să ajungă la concluzia că semnarea unui acord de pace vag și în mare parte nefuncțional era cea mai convenabilă modalitate de a-și atinge cele mai urgente obiective. Pentru Washington, aceste obiective includeau eliberarea prizonierilor americani, retragerea militară fără capitulare oficială și păstrarea credibilității americane în Războiul Rece.

Hanoi, pe de altă parte, a căutat să asigure îndepărtarea forțelor americane, să protejeze revoluția socialistă din Nord și să îmbunătățească perspectivele de reunificare cu Sudul. Folosind surse de arhivă recent disponibile din Vietnam, Statele Unite și Canada, Asselin reconstruiește negocierile secrete, subliniind rolul creativ al Hanoiului, al Frontului Național de Eliberare și al Saigonului în construirea acordului final.