O psihanaliză non-edipiană?: O antropologie clinică a isteriei în lucrările lui Freud și Lacan

Titlul original:

A Non-Oedipal Psychoanalysis?: A Clinical Anthropology of Hysteria in the Works of Freud and Lacan

Conținutul cărții:

Diferitele sindroame psihopatologice arată într-un mod exagerat și caricatural structurile de bază ale existenței umane. Aceste structuri nu numai că caracterizează psihopatologia, dar determină și cele mai înalte forme de cultură. Acesta este crezul antropologiei lui Freud. Această antropologie implică faptul că oamenii sunt ființe ale intermediului. Ființa umană este esențialmente legată între patologie și cultură, iar "normativitatea" nu poate fi definită într-o manieră teoretic convingătoare. Autorii acestei cărți numesc această antropologie freudiană o pato-analiză a existenței sau o antropologie clinică. Această antropologie dă un nou sens dictonului nietzschean conform căruia ființa umană este un "animal bolnav". Freud, și mai târziu Lacan, au dezvoltat mai întâi această perspectivă antropologică în legătură cu isteria (în relația sa cu literatura).

Această perspectivă pato-analitică dispare progresiv în textele lui Freud după 1905. Această carte dezvăluie momentele cruciale ale acestei evoluții. În acest fel, ea arată clar nu numai că Freud a introdus complexul Oedip mult mai târziu decât se presupune de obicei, dar și că teoria complexului Oedip este ireconciliabilă cu proiectul unei antropologii clinice.

Autorii nu examinează doar sensul filosofic al acestei teze în opera lui Freud. Ei examinează, de asemenea, avatarurile acesteia în textele lui Jacques Lacan și arată cum acest proiect al unei patanalize a existenței ne obligă inevitabil să formulăm o antropologie psihanalitică non-edipiană.