O revoluție socială: Politica și statul bunăstării în Iran

Recenzii ale cititorilor

Această carte prezintă o analiză nuanțată a societății postrevoluționare din Iran, contestând miturile predominante și oferind o perspectivă asupra dimensiunilor sociale și economice ale Republicii Islamice. Ea pune accentul pe îmbunătățirea nivelului de trai, a asistenței medicale și a bunăstării ca factori esențiali ai durabilității regimului, prezentând revoluția din 1979 atât ca o revoltă socială, cât și religioasă.

⬤ Oferă o înțelegere nuanțată a Iranului post-revoluționar, corectând concepțiile greșite comune.
⬤ Evidențiază îmbunătățirea nivelului de trai și extinderea bunăstării sub Republica Islamică.
⬤ Oferă o analiză profundă a dinamicii sociale și a conflictelor care au modelat revoluția iraniană.
⬤ Contestă viziunile stereotipe ale regimului iranian ca fiind strict totalitar, prezentându-l ca un loc de negociere și compromis.

⬤ Unii cititori pot considera profunzimea analizei copleșitoare sau prea complexă.
⬤ Concluziile contraintuitive pot fi controversate pentru cei care au convingeri stabilite cu privire la regimul iranian.
⬤ Cartea poate fi percepută de critici ca fiind prea favorabilă guvernului iranian.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Social Revolution: Politics and the Welfare State in Iran

Conținutul cărții:

Timp de decenii, observatorii și experții politici au caracterizat Republica Islamică Iran ca fiind un stat rigid din punct de vedere ideologic aflat în pragul colapsului, conectat exclusiv la o bază socială îngustă. În A Social Revolution, Kevan Harris demonstrează în mod convingător cum se înșeală aceștia.

Studiile anterioare ignoră consecințele puternice ale celor trei decenii de schimbări sociale care au urmat revoluției din 1979. Astăzi, mai multe persoane din țară sunt conectate la instituțiile de asistență socială și de politică socială decât la orice altă formă de organizație de stat. De fapt, o mare parte din turbulențele politice actuale ale Iranului sunt rezultatul succesului acestor programe de asistență socială, care au creat clase sociale nou educate și mobilizate care pledează pentru schimbare.

Pe baza unei ample cercetări de teren efectuate în Iran, Harris arată cum regimul revoluționar a rezistat prin extinderea programelor de sănătate, educație și ajutor care au integrat statul în viața de zi cu zi și i-au împuternicit pe contestatarii săi. Acest accent pus pe politicile sociale ale Republicii Islamice Iran deschide o nouă linie de cercetare în studiul statelor bunăstării în țări în care acestea sunt adesea trecute cu vederea sau ignorate.