O scurtă istorie a ateismului

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Gavin Hyman oferă o analiză nuanțată a relației dintre epistemologia modernă, ateism și teism. Ea susține că atât ateismul modern, cât și teismul sunt modelate de fundamente epistemice similare, înrădăcinate în gândirea iluministă. Explorarea de către autor a unor figuri istorice precum Descartes și Newton oferă perspective noi, făcând din aceasta o contribuție semnificativă la discuțiile despre Dumnezeu și ateism.

Cartea este bine scrisă, accesibilă și prezintă o perspectivă științifică proaspătă asupra ateismului și teismului modern. Ea face legătura între evoluțiile filosofice istorice și dezbaterile contemporane, ceea ce o face edificatoare atât pentru credincioși, cât și pentru sceptici. Lipsa polemicilor este apreciată, promovând un discurs intelectual mai degrabă decât o narațiune de confruntare.

Unii cititori pot găsi cartea prea complexă sau grea, și este posibil să nu acopere în mod adecvat o istorie directă a ateismului, ceea ce duce la dezamăgirea celor care se așteaptă la un accent diferit. Criticii susțin că pare să încline spre apologetica religioasă și poate fi lipsită de nuanță în tratarea ateismului.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Short History of Atheism

Conținutul cărții:

În ultimii câțiva ani s-a înregistrat o creștere remarcabilă a interesului popular față de tema ateismului. Cărțile despre ateism ale unor scriitori precum Richard Dawkins și Christopher Hitchens au ocupat un loc proeminent pe listele de bestselleruri și au atras discuții ample în mass-media.

Ubicuitatea dezbaterilor publice despre ateism, în special în opoziție conștientă cu amenințarea socială percepută ca fiind reprezentată de credință și religie, a fost surprinzătoare. Cu toate acestea, după cum subliniază Gavin Hyman, în ciuda prevalenței și popularității lor, ceea ce caracterizează adesea aceste dezbateri este lipsa de nuanță și sofisticare. Ele pot fi stridente, ignorante față de complexitatea istorică a dezbaterilor despre credință și tind să cadă în caricatură.

Este nevoie de o prezentare clară și bine informată a modului în care au apărut și s-au dezvoltat ideile ateiste, pentru a le ilumina relevanța și aplicarea contemporană. Această sarcină este cea pe care autorul și-o asumă aici.

Explorând apariția ateismului ca poziție filosofică explicită (în special în opera lui Denis Diderot), Hyman urmărește dezvoltarea acestuia în ideile ulterioare ale lui Descartes, Locke și Berkeley. Bazându-se, de asemenea, pe lucrările unor cercetători contemporani precum Amos Funkenstein și Michael J Buckley, autorul arată că, din moment ce în teologia recentă conceptul de Dumnezeu pe care ateii îl neagă se schimbă, triumful susținătorilor săi ar putea să nu fie chiar atât de neechivoc pe cât Hitchens și Dawkins ne-ar face să credem.