O șoaptă în întuneric

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază aspectele intrigante ale povestirii Louisei May Alcott, în special în operele sale mai puțin cunoscute, prezentând teme precum dizabilitățile și profunzimea psihologică. În timp ce unii îi apreciază talentul și dezvoltarea, alții consideră că aceste povestiri nu au profunzimea și dezvoltarea personajelor din romanele sale mai faimoase, precum „Little Women”.

⬤ Capacitatea lui Alcott de a împleti teme teatrale interesante și elemente psihologice în povestirile sale este impresionantă.
⬤ Colecția oferă o perspectivă asupra perspectivelor victoriene asupra dizabilității, sporindu-i relevanța.
⬤ Scrisul pune în valoare talentul lui Alcott, făcând unele povestiri plăcute și provocatoare.

⬤ Poveștile sunt percepute ca fiind mai puțin convingătoare decât operele majore ale lui Alcott precum „Little Women” și „Jo's Boys”.
⬤ Brevitatea poveștilor duce adesea la o dezvoltare insuficientă a personajelor, deoarece acestea se bazează pe situații inventate pentru a expune povestea din spate.
⬤ Unele povestiri prezintă reprezentări învechite și problematice ale dizabilităților.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Whisper in the Dark

Conținutul cărții:

O șoaptă în întuneric de Louisa May Alcott În timp ce ne deplasam, mi-am privit însoțitorul pe furiș și am văzut multe lucruri care puteau interesa o fată de șaptesprezece ani. Unchiul meu era un bărbat chipeș, cu toată strălucirea vieții în străinătate, dar nu era nici frumusețea, nici ușurința grațioasă ceea ce mă atrăgea cel mai mult, căci chiar și ochiul meu neexperimentat întrezărea ceva sever și sumbru sub aceste farmece exterioare, iar lunga mea examinare mi-a arătat cel mai ascuțit ochi, cea mai dură gură, cel mai subtil zâmbet pe care l-am văzut vreodată, o față care, în repaus, avea privirea pe care o au cei care au dus o viață de plăceri și le-au învățat goliciunea. Părea concentrat asupra unui gând care îl absorbea și care, pentru o vreme, l-a făcut să uite de prezența mea, în timp ce stătea cu brațele încrucișate, ochii fixați și buzele neliniștite. În timp ce mă uitam, mintea mea era plină de gânduri mai profunde decât fusese vreodată, căci îmi aminteam, cuvânt cu cuvânt, un paragraf din acea scrisoare pe jumătate citită: "La optsprezece ani Sybil se va căsători cu vărul ei, pactul fiind făcut între mine și fratele meu în copilăria lor. Fiul meu este cu mine acum și doresc ca ei să fie împreună în următoarele câteva luni, prin urmare nepoata mea trebuie să vă părăsească mai devreme decât am intenționat la început. Obligă-mă să o pregătesc pentru o separare imediată și definitivă, dar lasă-mi mie toate dezvăluirile, pentru că prefer ca fata să rămână ignorantă în această privință pentru moment." Asta nu mi-a plăcut.

De ce trebuia să rămân ignorant într-o chestiune atât de importantă? Apoi am zâmbit în sinea mea, amintindu-mi că știam, datorită curiozității voluntare care m-a determinat să arunc o privire în scrisoarea pe care doamna Bernard o răsfoise cu o față atât de neliniștită. Nu am văzut decât un singur paragraf, pentru că propriul meu nume mi-a atras atenția și, deși eram înnebunit să citesc totul, abia am avut timp să întorc hârtia în reticula pe care bătrâna uitucă o lăsase agățată pe brațul scaunului ei. Cu toate acestea, a fost suficient pentru a-mi pune creierul de fetiță în fierbere și pentru a mă face să mă uit cu nostalgie la unchiul meu, conștientă că viitorul meu se afla acum în mâinile lui, pentru că eram orfană și el era tutorele meu, deși îl văzusem foarte rar de când fusesem încredințată doamnei ca un copil de șase ani. În curând, unchiul meu și-a dat seama de privirea mea fixă și mi-a răspuns cu una la fel de fixă pentru o clipă, apoi a spus, pe un ton scăzut și suav, care nu se potrivea deloc cu zâmbetul satiric care îi atingea buzele: "Sunt o companie plictisitoare pentru nepoțica mea. Cum aș putea să-i ofer o distracție mai plăcută decât să-mi număr ridurile sau să-mi ghicesc gândurile? "Eram o ființă sinceră, neînfricată, iute la sentimente, vorbe și fapte, așa că am răspuns cu ușurință: "Povestește-mi despre vărul meu Guy.

Este la fel de chipeș, curajos și isteț cum spune doamna că era tatăl său când era băiat? "Unchiul meu a râs scurt, plin de dispreț, fără să știu dacă pentru doamna, pentru el sau pentru mine, căci chipul lui era greu de citit." "O întrebare de fată și pusă cu talent, totuși nu voi răspunde, ci te voi lăsa să judeci singur." "Dar, domnule, mă va amuza și mă va face să pierd vremea. Mă simt puțin ciudat și deznădăjduit când o părăsesc pe doamna, iar faptul că vorbesc despre noua mea casă și despre noii mei prieteni mă va ajuta să-i cunosc și să-i iubesc mai repede. Vă rog să-mi spuneți, pentru că toată viața am avut calea mea și nu suport să fiu contrazisă.".