O sută de autobiografii: A Memoir

Recenzii ale cititorilor

Cartea „O sută de autobiografii” a lui David Lehman este o colecție emoționantă și plină de umor de reflecții scrise în timpul luptei sale cu cancerul avansat de vezică urinară. Cartea se caracterizează printr-o gamă variată de subiecte și emoții, combinând memorii, poezie și eseuri personale, care împreună creează un portret viu al vieții și luptelor autorului.

Scrisul este magistral și captivant, prezentând umor și reziliență în ciuda subiectului serios. Gama de subiecte este vastă și atrăgătoare, cu reflecții asupra vieții, literaturii și experiențelor personale. Capacitatea lui Lehman de a surprinde atât gravitatea tratamentului împotriva cancerului, cât și momentele mai ușoare adaugă profunzime narațiunii.

Unii cititori ar putea găsi subiectul emoțional provocator sau dureros, mai ales dacă au experiențe personale cu cancerul. Schimbările de ton între gravitate și umor ar putea să nu rezoneze cu toată lumea.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

One Hundred Autobiographies: A Memoir

Conținutul cărții:

În "O sută de autobiografii", poetul și cercetătorul David Lehman își folosește toate puterile intelectuale pentru a face față unui diagnostic înspăimântător și unui tratament dureros pentru cancer. Indiferent cât de debilitante au fost procedurile medicale, Lehman a scris în fiecare zi în timpul chimioterapiei și în urma unei intervenții chirurgicale radicale. Cu riff-uri caracteristice de spirit și imaginație, el transmută detaliile vieții sale interioare într-o narațiune în proză bogată în incidente și călătorii mentale. Cititorul călătorește cu el de la primele simptome îngrozitoare până la zilele însorite de recuperare.

Aceste "memorii false", așa cum le numește el ironic, cuprind o sută de scurte vignette care spun povestea unei vieți. O sută de autobiografii este plină de intuiții și epifanii care se pot dovedi la fel de indispensabile scriitorilor aspiranți precum Scrisorile lui Rilke către un tânăr poet.

Pe fundalul Manhattanului, Lehman îi cheamă printre mentorii săi pe John Ashbery, Kenneth Koch, Edward Said și Lionel Trilling. Dostoievski își face apariția, la fel ca Graham Greene. Keith Richards și Patti Hansen își fac apariția, Edith Piaf cântă, Clint Eastwood salvează cartierul, iar Rat Pack îl însoțește în călătorie. Acestea și alte avataruri ale culturii populare îl ajută pe Lehman să dea sens propriei mortalități și poveștii sale de viață.

O sută de autobiografii dezvăluie un portret uluitor al unei minți care se confruntă cu propria extincție, supraviețuind și rezistând.