Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „A Curious Land” este o colecție de povestiri scurte interconectate, plasate într-un sat palestinian. Ea explorează viețile locuitorilor săi de-a lungul generațiilor, prezentând experiențele lor pe fondul războiului și al ocupației, subliniind umanitatea, rezistența și interconectivitatea acestora. Criticii au lăudat scriitura captivantă, personajele bine dezvoltate și perspectiva pătrunzătoare pe care o oferă asupra culturii și istoriei palestiniene.
Avantaje:⬤ Personaje bine dezvoltate, autentice, de care cititorii se atașează emoțional.
⬤ Proză captivantă și frumoasă, care este atât lirică, cât și evocatoare.
⬤ Oferă o perspectivă culturală profundă asupra vieții și istoriei palestiniene.
⬤ Poveștile interconectate creează o tapiserie narativă bogată.
⬤ Foarte recomandată cititorilor interesați de experiențele umane și de peisajele politice.
Dezavantaje:Unii recenzenți nu au menționat dezavantaje semnificative; cu toate acestea, un potențial dezavantaj ar putea fi faptul că realismul și profunzimea emoțională ar putea să nu fie pe placul cititorilor care preferă stiluri de povestire mai fantastice sau diferite.
(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
A Curious Land: Stories from Home
Conținutul cărții:
Câștigătoare a American Book Award 2016, a Arab American Book Award 2016 și a Premiului Grace Paley 2014 pentru ficțiune scurtă
Colecția de povestiri a lui Susan Muaddi Darraj despre locuitorii unui sat palestinian din Cisiordania, Tel al-Hilou, traversează generații și continente pentru a explora idei despre memorie, apartenență, conexiune și, în cele din urmă, cel mai profund și mai bogat înțeles al casei. A Curious Land dă glas experiențelor palestinienilor din ultimul secol.
Un fragment din Un pământ curios:
Când Rabab a coborât magadul și a bătut la fântână în papucii prea mari ai mamei sale, cu borcanul de piatră înfipt în umăr, nu a văzut, la început, cadavrul. Soarele dimineții glazura totul în jurul ei - casele de ciment, șinele de fier de-a lungul unui perete, gratiile de la ferestre, pietrele din jurul fântânii - și o făcea să-și întredeschidă ochii care o mâncau.
Îi era foame. Asta era tot.
Ajunseseră aici abia noaptea trecută, oprindu-se de îndată ce Awwad și oamenii lui fuseseră siguri că armata se mutase spre sud. Trebuie să fi fost a treia oară în doar câteva săptămâni - să ridice corturile, să încarce catârii, să dispară în nisipuri. Spera ca acest război să se termine curând și nu prea îi păsa cine câștigă, atâta timp cât se termina pentru că nu mâncaseră bine de doi ani. În ultimele luni, mama ei își vânduse tot aurul, cu excepția brățării sale din lire. Era singurul lucru care îi mai rămăsese, iar ea se agăța de ea, iar Rabab își dădea seama că la fel făceau toți; își imagina că, în ziua în care va fi vândută, când încheietura mamei ei va fi goală, va fi semnalul că au ajuns la sfârșit.
