A Theology of Genocide?: Reading Deuteronomy 20
Secolul XX a fost descris, nu fără justificare, drept "Secolul genocidului". Grupuri întregi de oameni au fost țintite pentru a fi măcelărite din cauza etniei sau religiei lor, din Armenia până în Rwanda. În acest context, cum trebuie să înțelegem porunca din Deuteronom de a "nu lăsa în viață nimic din ceea ce respiră" a națiunilor canaanite prezente în Țara Promisă (Deut 20. 17-18)?
În acest studiu pătrunzător, Milner începe prin a întreba dacă acest pasaj a fost folosit pentru a justifica violența genocidală (a fost, dar nu atât de mult pe cât au crezut unii). El analizează apoi modul în care astfel de texte au fost înțelese, demonstrând că majoritatea cititorilor au luat pasajul în mod alegoric, ca o metaforă a luptei interioare împotriva păcatului.
Aceasta poate părea o soluție prea ușoară. Cu toate acestea, examinând analizele istorice și literare moderne ale textului, Milner arată că publicul inițial al acestui pasaj l-ar fi interpretat, de asemenea, în mod simbolic, deoarece a trăit multe generații după "timpul povestit" al cuceririi, când nu a mai rămas nicio populație cananeanită de exterminat. Mai mult, narațiunea însăși demonstrează că "opțiunea militară" a fost un eșec total și nu o recomandă publicului textului.
Milner susține că Dumnezeu nu a poruncit genocidul mai mult decât a rătăcit în adierea serii în Eden (Gen 3:8) sau l-a încurajat pe Satana să-l persecute și să-l ispitească pe Iov (Iov 1-2). Acesta nu este deloc un punct de vedere nou, spune el, urmărindu-l până la teologii creștini timpurii, în special Origen și Grigore de Nyssa, care susțineau că pasajele care nu sunt "demne de Dumnezeu" nu ar trebui interpretate literal.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)