O teorie democratică a judecății

Recenzii ale cititorilor

„O teorie democratică a judecății” a Lindei Zerilli abordează problema critică a judecății în contextul democrației. Ea oferă o cale de mijloc unică între universalism și relativism, angajându-se în diverse dezbateri filosofice. Cartea este considerată o contribuție semnificativă la filosofia politică contemporană și este lăudată pentru profunzimea și originalitatea sa.

⬤ Oferă o perspectivă nouă asupra judecății în politică, echilibrând universalismul și relativismul.
⬤ Se implică într-o gamă largă de dezbateri filosofice, demonstrând înțelegerea profundă a lui Zerilli.
⬤ Oferă argumente lămuritoare care pun în discuție concepțiile comune despre guvernarea politică.
⬤ Foarte lăudată pentru rigoarea sa intelectuală și calitățile sale edificatoare, ceea ce o face o lectură obligatorie pentru cei interesați de teoria politică.

Recenzia nu menționează dezavantaje specifice, dar se poate deduce că complexitatea argumentelor și profunzimea angajamentului teoretic pot fi o provocare pentru unii cititori.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Democratic Theory of Judgment

Conținutul cărții:

În această privire cuprinzătoare asupra istoriei politice și filosofice, Linda M.

G. Zerilli desface nucleul strâns țesut al lucrării neterminate a lui Hannah Arendt cu privire la o problemă modernă tenace: cum să judecăm critic în urma prăbușirii criteriilor de judecată moștenite.

Angajând o gamă remarcabilă de gânditori, inclusiv Ludwig Wittgenstein, Leo Strauss, Immanuel Kant, Frederick Douglass, John Rawls, J rgen Habermas, Martha Nussbaum și mulți alții, Zerilli deschide o cale plină de speranță între un universalism de nesuportat și un relativism cultural care amână pentru totdeauna posibilitatea de a judeca. Zerilli subliniază cu abilitate limitele dezbaterilor existente, atât cele care se preocupă de imposibilitatea de a judeca între culturi, cât și cele care încearcă să găsească valori transcendentale, raționale, pentru a ancora judecata. Examinându-l pe Kant prin prisma lui Arendt, Zerilli dezvoltă noțiunea de concepție publică a adevărului și, de aici, explorează relativismul, istorismul și universalismul în modul în care acestea modelează abordările feministe ale judecății.

Urmărind-o pe Arendt și mai departe, Zerilli ajunge la o nouă cale plină de speranță - văzând prăbușirea criteriilor filosofice de judecată nu ca pe o problemă, ci ca pe o modalitate de a practica din nou judecata ca pe o activitate de construire a lumii a cetățenilor democratici. Rezultatul este un argument teoretic uimitor care traversează - și depășește - unele dintre cele mai importante gândiri politice ale perioadei moderne.